Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

Cei trei vizitatori

18 Domnul i S-a arătat lui Avraam lângă stejarii lui Mamre, pe când acesta stătea la intrarea cortului său, în căldura zilei. ² La un moment dat, Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut trei bărbaţi stând în apropierea sa. Când i-a văzut, a alergat de la intrarea cortului ca să-i întâmpine şi s-a plecat până la pământ. ³ El a zis:

– Stăpâne^[a], dacă am găsit bunăvoinţă la Tine, Te rog, nu trece pe lângă robul Tău. ⁴ Permiteţi să se aducă puţină apă ca să vă puteţi spăla picioarele şi să vă odihniţi sub copac. ⁵ Permiteţi-mi să aduc nişte mâncare, ca să vă învioraţi inimile, după care puteţi merge mai departe, căci de aceea aţi venit la slujitorul vostru.

– Aşa este; fă după cum ai spus, i-au răspuns ei.

⁶ Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri^[b] de făină, frământă şi fă pâine.“ ⁷ El a alergat la turmă, a luat un viţel a cărui carne era fragedă şi bună şi i l-a dat unui slujitor care s-a grăbit să-l pregătească. ⁸ Apoi a luat nişte iaurt, nişte lapte, precum şi viţelul pe care îl pregătise şi i-a servit pe cei trei bărbaţi. În timp ce ei mâncau, Avraam stătea lângă ei, sub copac. ⁹ Ei l-au întrebat:

– Unde este Sara, soţia ta?

– Acolo, în cort, a răspuns el.

¹⁰ Apoi Unul dintre ei^[c] a spus:

– La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce din nou la tine, iar Sara, soţia ta, va avea un fiu.

Sara asculta la intrarea cortului care era în spatele Lui. ¹¹ Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, iar Sara trecuse de vârsta când putea avea copii. ¹² De aceea Sara a râs în sinea ei, zicând: „Acum că am îmbătrânit, iar stăpânul meu este bătrân, să mai am plăcerea aceasta?“ ¹³ Domnul l-a întrebat pe Avraam:

– De ce a râs Sara, zicând: „Să am într-adevăr un copil acum când sunt bătrână?“ ¹⁴ Este ceva prea greu pentru Domnul? La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.

¹⁵ Dar Sara – pentru că se temea – a negat zicând:

– Nu am râs.

– Ba da, ai râs! a răspuns El.

Naşterea lui Isaac

21 Domnul a avut grijă de Sara, după cum a spus şi a făcut pentru ea ceea ce a promis. ² Sara a rămas însărcinată şi i-a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea la care Dumnezeu îi spusese. ³ Avraam i-a pus fiului său, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac^[a]. ⁴ Avraam l-a circumcis pe fiul său Isaac la vârsta de opt zile, aşa cum i-a poruncit Dumnezeu. ⁵ Avraam avea o sută de ani când s-a născut fiul său Isaac. ⁶ Sara a zis: „Dumnezeu m-a făcut să râd şi oricine va auzi despre acest lucru va râde împreună cu mine. ⁷ Cine i-ar fi spus lui Avraam că Sara va alăpta copii? a continuat ea. Totuşi i-am născut un fiu la bătrâneţe.“

Psalmul 116

Rezultatul îndreptăţirii

5 De aceea, fiindcă am fost îndreptăţiţi prin credinţă, avem pace^[a] cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, ² prin Care am intrat, prin credinţă, în acest har, în care stăm; şi ne lăudăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. ³ Dar nu numai atât, ci ne bucurăm şi în necazuri, ştiind că necazul produce răbdare, ⁴ răbdarea produce caracter matur, caracterul matur produce nădejde, ⁵ iar nădejdea aceasta nu ne dezamăgeşte, întrucât dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt Care ne-a fost dat, ⁶ pentru că, în timp ce noi eram neputincioşi, Cristos a murit, la timpul potrivit, pentru cei neevlavioşi. ⁷ Foarte rar va muri cineva pentru un om drept, deşi pentru un om bun^[b] poate că cineva ar îndrăzni să moară. ⁸ Însă Dumnezeu Şi-a dovedit dragostea faţă de noi prin faptul că, în timp ce noi eram păcătoşi, Cristos a murit pentru noi.

Lucrători puţini pentru un seceriş atât de mare

³⁵ Isus călătorea prin toate cetăţile şi satele, dând învăţătură în sinagogile lor, predicând Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă. ³⁶ Când a văzut El mulţimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi neajutorate ca nişte oi care nu au păstor. ³⁷ Atunci le-a zis ucenicilor Săi: „Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini! ³⁸ Rugaţi-L deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul Său!“

Trimiterea celor doisprezece

10 Isus i-a chemat la El pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat autoritate să scoată afară duhurile necurate şi să vindece orice boală şi orice neputinţă. ² Iată care sunt numele celor doisprezece apostoli: cel dintâi, Simon, care este numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui; ³ Filip şi Bartolomeu^[a]; Toma şi Matei, colectorul de taxe; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Tadeu^[b]; ⁴ Simon, zelotul^[c], şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a trădat pe Isus.

⁵ Pe aceştia doisprezece i-a trimis Isus, poruncindu-le următoarele: „Să nu mergeţi printre neamuri şi să nu intraţi în vreo cetate de-a samaritenilor^[d], ⁶ ci mergeţi, mai degrabă, la oile pierdute ale casei lui Israel! ⁷ Iar în timp ce mergeţi, vestiţi şi ziceţi: «Împărăţia Cerurilor este aproape!» ⁸ Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţiţi-i pe cei leproşi^[e], scoateţi afară demonii! Fără plată aţi primit, fără plată să daţi!

⁹ Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre, ¹⁰ nici traistă de călătorie, nici două tunici, nici sandale şi nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui!

¹¹ În orice cetate sau sat intraţi, interesaţi-vă cine de acolo este vrednic şi rămâneţi la el până veţi pleca. ¹² La intrarea voastră în casă, salutaţi-l! ¹³ Dacă familia aceea este vrednică, pacea voastră să vină peste ea, dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi! ¹⁴ Dacă cineva nu vă va primi, nici nu va asculta cuvintele voastre, scuturaţi-vă praful de pe picioare când ieşiţi din casa sau din cetatea aceea! ¹⁵ Adevărat vă spun că, în Ziua Judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi al Gomorei^[a] decât pentru cetatea aceea!

Ucenicii vor fi persecutaţi

¹⁶ Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor! Fiţi deci înţelepţi ca şerpii şi fără pată ca porumbeii. ¹⁷ Păziţi-vă de oameni, pentru că vă vor da pe mâna sinedriilor^[b] şi vă vor biciui în sinagogile lor. ¹⁸ Din pricina Mea veţi fi duşi înaintea guvernatorilor şi înaintea regilor, ca să slujiţi drept mărturie pentru ei şi pentru neamuri. ¹⁹ Dar când vă vor da pe mâna lor, să nu vă îngrijoraţi cu privire la cum sau ce veţi spune, pentru că ce va trebui să spuneţi vă va fi dat chiar în ceasul acela! ²⁰ Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru este Cel Care va vorbi prin voi.

²¹ Fratele îl va trăda şi-l va da la moarte pe fratele său, iar tatăl, pe copilul său; copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor da la moarte. ²² Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârşit va fi mântuit. ²³ Când vă vor persecuta într-o cetate, să fugiţi în alta! Adevărat vă spun că nu veţi termina de străbătut cetăţile lui Israel înainte să vină Fiul Omului!