Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
11 Nişte martori dezlănţuiţi se ridică
şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.
12 Astfel ei îmi răsplătesc cu rău pentru bine
şi îmi pustiesc sufletul.
13 Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac
şi îmi smeream sufletul prin post;
iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,
14 ca un prieten, ba mai mult, ca un frate,
umblam bocind, ca unul care-şi boceşte mama,
cu capul plecat, cuprins de întristare.
15 Acum însă, când eu mă împiedic, ei se bucură şi se adună,
se adună împotriva mea, lovindu-mă pe ascuns,
sfâşiindu-mă fără încetare.
16 Ca nişte bufoni batjocoritori[a]
scrâşnesc din dinţi împotriva mea!
17 Stăpâne, cât vei mai privi?
Scapă-mi sufletul de pustiirile lor,
şi preţioasa mea viaţă – de puii aceştia de lei!
18 Apoi Te voi lăuda în adunarea cea mare,
Te voi onora în mijlocul unui norod fără număr.
19 Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept
şi să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!
20 Căci ei nu vorbesc de pace,
ci urzesc înşelătorii
împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
21 Vorbesc împotriva mea, zicând: „Ha! Ha!
Ochii noştri şi-au văzut dorinţa împlinită!“
22 Doamne, Tu ai văzut; nu tăcea!
Stăpâne, nu Te depărta de mine!
23 Ridică-Te, trezeşte-Te pentru apărarea mea,
apără-mi pricina, Dumnezeul meu şi Stăpânul meu!
24 Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu!
Nu-i lăsa să se bucure de mine!
25 Nici măcar să nu gândească: „Aha! Ce bine!“
Să nu zică: „L-am înghiţit!“
26 Să fie făcuţi de ruşine şi de râs
cei ce se bucură de necazul meu!
Cu ruşine şi cu dezonoare să se îmbrace
cei ce se ridică împotriva mea!
27 Să strige de veselie şi să se bucure
cei ce îndrăgesc dreptatea mea,
cei se spun întotdeauna:
„Mărit fie Domnul Care doreşte pacea[b] robului Său!“
28 Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta
şi lauda Ta toată ziua!
Daruri pentru construirea Tabernaculului
35 Moise a strâns la un loc toată adunarea israeliţilor şi le-a zis: „Acestea sunt lucrurile pe care le-a poruncit Domnul să le faceţi: 2 «Şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea să fie ziua voastră sfântă, o zi de odihnă închinată Domnului; oricine va lucra în ziua aceea să fie pedepsit cu moartea. 3 Să nu aprindeţi focul în nici una din locuinţele voastre în ziua de Sabat.»“
4 Moise a mai zis întregii adunări a israeliţilor: „Iată ce a mai poruncit Domnul: 5 «Luaţi din ceea ce aveţi şi aduceţi o contribuţie Domnului; fiecare să aducă o contribuţie Domnului după cum îl lasă inima: aur, argint, bronz, 6 fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, fir de in subţire, păr de capră, 7 piei de berbeci vopsite în roşu, piei de viţel de mare, lemn de salcâm, 8 ulei pentru luminat, mirodenii pentru untdelemnul folosit la ungere şi pentru tămâia mirositoare, 9 pietre de onix şi pietre pentru efod şi pieptar.»
10 Toţi aceia dintre voi care sunt pricepuţi, să vină şi să facă tot ce a poruncit Domnul: 11 Tabernaculul, cu cortul şi acoperişul lui, cârligele, scândurile, drugii, stâlpii şi piedestalele lui, 12 Chivotul cu drugii lui, Capacul Ispăşirii şi draperia despărţitoare[a], 13 masa cu drugii şi cu toate uneltele ei, pâinea prezentării, 14 sfeşnicul pentru luminat cu uneltele şi cu candelele lui, precum şi uleiul pentru luminat, 15 altarul tămâierii cu drugii lui, untdelemnul pentru ungere, tămâia mirositoare, draperia de la intrarea în Tabernacul, 16 altarul arderilor de tot cu grătarul de bronz, cu drugii şi cu toate uneltele lui, ligheanul cu piedestalul lui, 17 draperiile curţii, stâlpii lor şi piedestalele acestora, draperia pentru intrarea curţii, 18 ţăruşii Tabernaculului, ţăruşii curţii şi funiile lor, 19 veşmintele lucrate cu măiestrie pentru slujirea în Locul Sfânt, veşmintele sfinte ale preotului Aaron şi veşmintele fiilor săi pentru slujirea ca preoţi.“
20 Toată adunarea israeliţilor a plecat dinaintea lui Moise. 21 Apoi au revenit, fiecare cu ce s-a hotărât în inima lui şi cu ce l-a îndemnat duhul şi şi-au adus Domnului contribuţia pentru lucrarea de la Cortul Întâlnirii, pentru toată slujirea de acolo şi pentru veşmintele sfinte. 22 Au venit atât bărbaţi, cât şi femei; cei care s-au hotărât, au adus cercei şi belciuge de nas, inele, bijuterii, tot felul de lucruri de aur; fiecare şi-a adus aurul ca o jertfă legănată pentru Domnul. 23 Oricine avea fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, fir de in subţire, păr de capră, piei de berbeci vopsite în roşu sau piei de viţel de mare, le-a adus. 24 Oricine putea aduce o contribuţie în argint sau bronz a adus-o Domnului. Oricine avea lemn de salcâm bun pentru orice fel de lucrare l-a adus. 25 Toate femeile pricepute au tors cu mâinile lor şi au adus astfel fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie şi fir de in subţire; 26 femeile care s-au hotărât, şi-au folosit priceperea să toarcă păr de capră. 27 Conducătorii au adus pietre de onix şi pietre pentru efod şi pieptar, 28 mirodenii, ulei pentru luminat, untdelemn pentru ungere şi pentru tămâia mirositoare. 29 Israeliţii, bărbaţi şi femei, care s-au hotărât în inimile lor să aducă ceva pentru lucrarea pe care a poruncit-o Domnul prin Moise să se facă, au adus ca un dar de bunăvoie pentru Domnul.
Viziunea lui Petru
9 În ziua următoare, în timp ce ei erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiş să se roage pe la ceasul al şaselea[a]. 10 I s-a făcut foame şi a vrut să mănânce. În timp ce-i pregăteau masa, a căzut într-o răpire sufletească. 11 A văzut cerul deschis şi ceva ca o pânză mare fiind coborâtă pe pământ de cele patru colţuri. 12 În ea se aflau tot felul de patrupede, animale mici[b] ale pământului şi păsări ale cerului. 13 Un glas i-a vorbit astfel:
– Petru, ridică-te, înjunghie şi mănâncă!
14 Însă Petru a zis:
– În nici un caz, Doamne! Căci niciodată n-am mâncat ceva pângărit sau necurat!
15 Glasul i-a vorbit din nou, a doua oară:
– Ceea ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti pângărit!
16 Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori; apoi, imediat pânza a fost luată la cer. 17 În timp ce Petru era preocupat de înţelesul acestei viziuni, iată că bărbaţii trimişi de Corneliu aflaseră unde este casa lui Simon şi stăteau la poartă, 18 întrebând cu glas tare dacă Simon, care mai este numit şi Petru, găzduieşte acolo. 19 În timp ce Petru încă se gândea la viziune, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei bărbaţi; 20 ridică-te deci, coboară şi du-te cu ei fără să faci deosebire, pentru că Eu i-am trimis.“
21 Aşadar, Petru a coborât la bărbaţii aceia şi le-a zis:
– Eu sunt cel pe care-l căutaţi. Care este motivul pentru care aţi venit?
22 Ei i-au răspuns:
– Centurionul Corneliu, om drept, temător de Dumnezeu şi vorbit de bine prin tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat printr-un înger sfânt să trimită să te cheme în casa lui şi să audă cuvinte de la tine.
23 Petru deci i-a invitat înăuntru şi i-a găzduit.
Petru, acasă la Corneliu
În ziua următoare s-a sculat şi a plecat împreună cu ei; l-au însoţit şi unii dintre fraţii din Iafo.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.