Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

Chemarea lui Ieremia

⁴ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:

⁶ Eu am răspuns:

– Ah, Stăpâne Doamne, eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt doar un copil!

⁷ Însă Domnul mi-a zis:

– Nu spune că eşti un copil, căci vei merge la toţi aceia la care te voi trimite şi le vei spune tot ce-ţi voi porunci. ⁸ Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te scap, zice Domnul.

⁹ Apoi Domnul Şi-a întins mâna, mi-a atins gura şi mi-a zis:

– Iată, pun cuvintele Mele în gura ta. ¹⁰ Astăzi te pun peste neamuri şi peste regate ca să smulgi şi să dărâmi, să distrugi şi să nimiceşti, să zideşti şi să plantezi.

Psalmul 71

Despre dragoste

13 Dacă vorbesc în limbi omeneşti şi îngereşti, dar nu am dragoste, sunt o aramă zgomotoasă sau un chimval zăngănitor. ² Dacă am darul profeţiei şi înţeleg toate tainele şi am toată cunoaşterea şi dacă am toată credinţa, aşa încât să mute munţii, dar nu am dragoste, nu sunt nimic. ³ Dacă dau tot ce am şi dacă-mi dau chiar şi trupul să mă laud^[a], dar nu am dragoste, nu câştig nimic.

⁴ Dragostea este răbdătoare, dragostea este plină de bunătate, nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu este mândră, ⁵ nu se comportă indecent, nu-şi urmăreşte propriile interese, nu se supără, nu se gândeşte la rău, ⁶ nu se bucură de nedreptate, ci îşi găseşte bucuria în adevăr, ⁷ suportă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

⁸ Dragostea nu se sfârşeşte niciodată. Cât priveşte profeţiile, ele se vor sfârşi; cât priveşte limbile, ele vor înceta, iar cât priveşte cunoaşterea, ea se va sfârşi. ⁹ Căci cunoaştem în parte şi profeţim în parte, ¹⁰ însă, atunci când va veni ce este desăvârşit, ceea ce există doar în parte se va sfârşi. ¹¹ Când eram copil, vorbeam ca un copil, judecam ca un copil, gândeam ca un copil; când am devenit adult, am terminat cu lucrurile copilăreşti. ¹² Acum vedem ca într-o reflecţie din oglindă^[b], însă atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, însă atunci voi cunoaşte aşa cum am fost şi eu cunoscut. ¹³ Acum deci rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

²¹ El a început să le vorbească astfel: „Astăzi a fost împlinit acest pasaj din Scriptură în auzul urechilor voastre.“

²² Toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi se întrebau: „Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?“

²³ El le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune proverbul acesta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!^[a] Fă şi aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Capernaum!» ²⁴ Dar adevărat vă spun, a mai zis El, că nici un profet nu este acceptat^[b] în patria lui! ²⁵ Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani şi şase luni şi a fost o mare foamete în toată ţara, erau multe văduve în Israel, ²⁶ dar Ilie n-a fost trimis la nici una dintre ele, decât la o văduvă din Sarepta Sidonului. ²⁷ Şi pe vremea profetului Elisei erau mulţi leproşi^[c] în Israel, dar nici unul dintre ei n-a fost curăţit, decât sirianul Naaman.“

²⁸ Când au auzit aceste cuvinte, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie. ²⁹ S-au ridicat, L-au scos în afara cetăţii şi L-au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construită cetatea lor, ca să-L arunce jos. ³⁰ Însă El a trecut prin mijlocul lor şi a plecat.