Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 68
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm. Un cântec
1 Când Dumnezeu Se ridică,
duşmanii Lui să fie împrăştiaţi
şi cei ce-L urăsc să fugă dinaintea feţei Sale.
2 Îi risipeşti precum se risipeşte fumul;
precum se topeşte ceara din cauza focului
aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.[a]
3 Cei drepţi însă se bucură,
se veselesc înaintea lui Dumnezeu
şi chiuie de bucurie.
4 Cântaţi-I lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui,
înălţaţi-L pe Cel Ce călăreşte pe nori[b]
şi al Cărui Nume este Domnul[c]. Veseliţi-vă înaintea Lui!
5 În Lăcaşul Său cel sfânt,
Dumnezeu este tatăl orfanilor şi apărătorul văduvelor.[d]
6 Dumnezeu dă o familie celor însinguraţi
şi îi conduce spre belşug[e] pe cei care sunt captivi;
cei răzvrătiţi însă locuiesc într-un ţinut arid.
7 Dumnezeule, când Tu ai ieşit înaintea poporului Tău,
când Tu ai mărşăluit prin pustie …Sela
8 pământul s-a cutremurat,
cerurile au picurat
înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul Sinaiului[f],
înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
9 Dumnezeule, Tu ai legănat ca daruri de bunăvoie ploile;
Tu Ţi-ai pregătit astfel moştenirea istovită.
10 Poporul Tău a locuit-o din nou;
Tu ai pregătit bunătăţile Tale pentru cel sărman, Dumnezeule!
19 Binecuvântat să fie Stăpânul, Care ne poartă poverile zi de zi,
Dumnezeul mântuirii noastre.Sela
20 Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al izbăvirilor.
De la Stăpânul Domn vine scăparea de moarte.
16 Dacă n-am dat celui sărac ce-mi cerea
sau dacă am făcut să se mâhnească ochii văduvei,
17 dacă mi-am mâncat pâinea de unul singur,
iar cel orfan nu a mâncat din ea, –
18 eu care, din tinereţe, l-am crescut ca un tată
şi de când m-am născut am călăuzit pe văduvă, –
19 dacă am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine
sau pe cel nevoiaş fără îmbrăcăminte,
20 iar inima lui nu m-a binecuvântat
atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele,
21 dacă mi-am ridicat mâna împotriva orfanului
pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetăţii,
22 atunci să-mi cadă umărul de la locul lui
şi să-mi fie smulsă mâna din încheietură.
23 Dar pentru că m-am temut de nenorocirile lui Dumnezeu
şi îmi era frică de măreţia Sa, n-am putut face astfel de lucruri.
Vindecarea unei femei şi învierea unei fetiţe
40 Când Isus S-a întors, mulţimea I-a urat bun venit, pentru că toţi Îl aşteptau. 41 Şi iată că un om, numit Iair, care era conducătorul sinagogii, a venit, a căzut la picioarele lui Isus şi L-a rugat să vină până la el acasă, 42 pentru că singura lui fiică, în vârstă de vreo doisprezece ani, era pe moarte.
În timp ce mergea, mulţimile se înghesuiau în jurul Lui. 43 O femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge (şi care cheltuise pe la doctori tot ce avusese)[a], fără să fi putut fi vindecată de cineva, 44 a venit prin spate şi s-a atins de marginea hainei lui Isus. Imediat scurgerea ei de sânge s-a oprit.
45 Isus a întrebat:
– Cine M-a atins?
Pentru că toţi negau, Petru I-a zis:
– Stăpâne, mulţimile se înghesuie în jurul Tău şi se îmbulzesc în Tine, (şi mai întrebi: „Cine M-a atins?“!)[b]
46 Dar Isus a zis:
– M-a atins cineva, pentru că ştiu că a ieşit o putere din Mine!
47 Când femeia a văzut că n-a scăpat neobservată, a venit tremurând, a căzut înaintea Lui şi I-a spus, înaintea întregii mulţimi, de ce L-a atins şi cum fusese vindecată imediat. 48 El i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat! Du-te în pace!“
49 În timp ce El încă vorbea, a venit cineva din casa conducătorului sinagogii şi i-a zis acestuia: „Fetiţa ta a murit! Nu-L mai deranja pe Învăţător!“
50 Isus însă a auzit şi i-a zis lui Iair: „Nu te teme! Crede doar, şi ea va fi vindecată!“
51 Când a ajuns la casă, n-a lăsat pe nimeni să intre împreună cu El, în afară de Petru, de Ioan, de Iacov şi de tatăl şi mama copilului. 52 Toţi plângeau şi o jeleau, însă Isus le-a zis: „Nu mai plângeţi, pentru că ea n-a murit, ci doarme!“
53 Ei însă râdeau de El, pentru că ştiau că fetiţa murise. 54 Isus, (după ce i-a scos afară pe toţi,)[c] a luat-o pe fetiţă de mână şi a strigat: „Fetiţo, scoală-te!“ 55 Duhul ei s-a întors şi ea s-a ridicat imediat. Isus le-a poruncit să-i dea să mănânce. 56 Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.