Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 146
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Suflete al meu, laudă-L pe Domnul!
2 Îl voi lăuda pe Domnul toată viaţa mea;
Îi voi cânta Dumnezeului meu cât timp voi fi!
3 Nu vă încredeţi în cei mari,
în fiii oamenilor care nu pot izbăvi.
4 Când îl părăseşte duhul, se întoarce în ţărână
şi în aceeaşi zi îi pier toate planurile.
5 Ferice de cel ce Îl are pe Dumnezeul lui Iacov ca ajutor
şi a cărui nădejde este în Domnul, Dumnezeul lui,
6 Creatorul cerurilor şi al pământului,
al mării şi a tot ce cuprinde ea,
Păzitorul adevărului pe veci,
7 Cel Ce susţine cauza celor asupriţi,
Cel Ce dă pâine celor flămânzi,
Domnul Care eliberează prizonierii,
8 Domnul Care deschide ochii orbilor,
Domnul Care îi îndreaptă pe cei încovoiaţi,
Domnul Care îi iubeşte pe cei drepţi,
9 Domnul Care îi poartă de grijă străinului,
sprijină orfanul şi văduva,
dar răstoarnă calea celor răi.
10 Domnul împărăţeşte pe veci,
Dumnezeul tău, Sioane, din generaţie în generaţie!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Înşelătoria ghivoniţilor
9 Auzind despre aceste evenimente, toţi regii din regiunea de apus a Iordanului, atât cei din regiunea muntoasă[a] şi din zona deluroasă[b], cât şi cei situaţi pe întreaga coastă a Mării celei Mari[c] până în dreptul Libanului, şi anume regii hitiţi, amoriţi, canaaniţi, pereziţi, hiviţi şi iebusiţi, 2 s-au aliat ca să lupte împotriva lui Iosua şi a lui Israel.
3 Locuitorii din Ghivon însă, când au auzit ce făcuse Iosua cetăţilor Ierihon şi Ai, 4 s-au folosit de vicleşug şi au plecat spre israeliţi, dându-se drept mesageri. Ei purtau[d] pe măgarii lor saci învechiţi şi burdufuri vechi de vin, crăpate şi peticite. 5 Erau încălţaţi cu sandale vechi şi peticite şi purtau pe ei haine învechite, iar toată pâinea pe care o aveau ca provizie era uscată şi fărâmiţată.
6 Au venit la Iosua în tabăra de la Ghilgal şi i-au vorbit astfel lui şi bărbaţilor lui Israel:
– Noi am venit dintr-o ţară îndepărtată. Încheiaţi acum un legământ cu noi!
7 Bărbaţii lui Israel le-au răspuns însă hiviţilor:
– Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru. Cum să încheiem un legământ cu voi?
8 – Noi suntem slujitorii tăi! i-au zis ei lui Iosua.
– Cine sunteţi şi de unde veniţi? i-a întrebat Iosua.
9 – Slujitorii tăi au venit dintr-o ţară foarte îndepărtată, i-au răspuns ei, din cauza Numelui Domnului, Dumnezeul tău, fiindcă am auzit de faima Lui: tot ceea ce a făcut în Egipt, 10 precum şi ce a făcut celor doi regi amoriţi de la răsărit de Iordan, lui Sihon, regele Heşbonului şi lui Og, regele Başanului, care domnea la Aştarot. 11 Bătrânii noştri împreună cu toţi locuitorii ţării noastre ne-au zis să ne luăm provizii pentru călătorie, să plecăm, iar când vă vom întâlni, să vă spunem: „Noi suntem slujitorii voştri. Prin urmare, încheiaţi legământ cu noi!“. 12 Pâinea aceasta era caldă când am luat-o de acasă, în ziua în care am pornit în călătorie către voi, dar acum iată că este uscată şi fărâmiţată. 13 Aceste burdufuri de vin au fost odată pline şi noi, dar acum iată că sunt crăpate, iar îmbrăcămintea şi sandalele ni s-au învechit mult din cauza călătoriei lungi.
14 Israeliţii le-au verificat proviziile şi nu L-au mai întrebat pe Domnul. 15 Iosua a făcut pace cu ei, încheind un legământ că le va cruţa vieţile, iar conducătorii adunării i-au asigurat de aceasta printr-un jurământ.
16 La trei zile după încheierea legământului, israeliţii au aflat că ghivoniţii sunt vecini cu ei şi că locuiesc în mijlocul lor. 17 După trei zile de călătorie israeliţii au ajuns la cetăţile acestora: Ghivon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim. 18 Israeliţii nu i-au putut ataca deoarece conducătorii adunării le juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. Întreaga adunare a cârtit împotriva conducătorilor. 19 Toţi conducătorii au zis înaintea întregii adunări: „Pentru că le-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, nu ne mai putem atinge de ei! 20 Totuşi iată ce le putem face: le vom cruţa vieţile ca să nu se reverse mânia asupra noastră, din cauza a ceea ce le-am promis prin jurământ.“ 21 Conducătorii au mai zis: „Să trăiască!“ Au fost însă întrebuinţaţi la tăiat lemne şi la scos apă pentru întreaga adunare, cum le spuseseră conducătorii[e].
22 Iosua i-a chemat pe ghivoniţi şi le-a zis:
– De ce ne-aţi înşelat spunându-ne că veniţi dintr-o ţară foarte îndepărtată, când de fapt voi locuiţi în mijlocul nostru? 23 Acum sunteţi blestemaţi şi nici unul din voi nu va înceta să taie lemne şi să scoată apă pentru Casa Dumnezeului meu! 24 Ei i-au răspuns lui Iosua:
– Slujitorilor tăi li s-a spus despre ceea ce Domnul, Dumnezeul tău, i-a poruncit robului Său Moise, şi anume să vă dea toată ţara şi să-i nimicească pe toţi locuitorii ţării dinaintea voastră. Atunci am fost cuprinşi de frică pentru vieţile noastre din cauza voastră şi de aceea am făcut lucrul acesta. 25 Acum, noi suntem în mâinile tale. Prin urmare, fă-ne cum crezi că este bine şi drept!
26 Iosua le-a făcut aşa cum hotărâse; el i-a salvat din mâna israeliţilor şi astfel ei nu i-au ucis. 27 Dar începând cu acea zi, Iosua i-a pus să taie lemne şi să scoată apă pentru adunare şi pentru altarul Domnului, în locul pe care El îl va alege, ceea ce, de altfel, fac şi în ziua de azi.
2 Şi iată că nişte oameni au adus la El un paralitic întins pe un pat[a]. Când le-a văzut Isus credinţa, i-a zis paraliticului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!“ 3 Atunci unii cărturari şi-au zis în ei înşişi: „Acest Om blasfemiază!“ 4 Isus însă, cunoscându-le gândurile, a zis: „De ce gândiţi lucruri rele în inimile voastre? 5 Căci ce este mai uşor a spune: «Păcatele îţi sunt iertate!» sau a spune: «Ridică-te şi umblă!»? 6 Dar ca să ştiţi că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele ...“, şi atunci i-a zis paraliticului: „Ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!“
7 Şi el s-a ridicat şi s-a dus acasă. 8 Mulţimile s-au înfricoşat când au văzut lucrul acesta şi L-au slăvit pe Dumnezeu, Cel Care a le-dat oamenilor o astfel de autoritate.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.