Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 135
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi Numele Domnului,
lăudaţi-L, slujitori ai Domnului,
2 care staţi[a] în Casa Domnului,
în curţile Casei Dumnezeului nostru!
3 Lăudaţi-L pe Domnul, căci Domnul este bun!
Cântaţi Numelui Său, căci este plăcut!
4 Căci Domnul l-a ales pe Iacov pentru Sine,
l-a ales pe Israel ca să fie comoara Sa[b].
5 Eu recunosc că Domnul este mare:
Domnul nostru este mai mare decât toţi zeii!
6 Domnul face tot ce-I place,
atât în ceruri, cât şi pe pământ,
atât pe mări, cât şi în toate adâncurile.
7 El face să se ridice norii de la capătul pământului;
El trimite fulgerele care vestesc ploaia
şi aduce vântul din cămările lui.
8 El este Acela Care a ucis pe întâii născuţi ai Egiptului,
de la oameni până la dobitoace.
9 El a trimis semne şi minuni în mijlocul tău, Egiptule,
împotriva lui Faraon şi împotriva tuturor slujitorilor lui.
10 El a lovit multe neamuri
şi a omorât regi puternici:
11 pe Sihon, regele amoriţilor,
pe Og, regele Başanului,
şi pe regii tuturor regatelor din Canaan.
12 Apoi a dat ţara acestora ca moştenire,
ca moştenire lui Israel, poporul Său.
13 Doamne, Numele Tău este veşnic!
Doamne, Tu eşti amintit din generaţie în generaţie.
14 Căci Domnul face dreptate poporului Său
şi are milă de slujitorii Săi.
15 Idolii neamurilor sunt din argint şi din aur,
sunt lucrarea mâinilor omeneşti.
16 Au gură, dar nu pot grăi,
au ochi, dar nu pot vedea,
17 au urechi, dar nu aud,
au nas, dar nu au suflare în nările lor.
18 Asemenea lor sunt şi cei care i-au întocmit,
toţi cei ce se încred în ei.
19 Casă a lui Israel, binecuvântează-L pe Domnul!
Casă a lui Aaron, binecuvântează-L pe Domnul!
20 Casă a lui Levi, binecuvântează-L pe Domnul!
Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi-L pe Domnul!
21 Binecuvântat să fie Domnul din Sion,
El Care locuieşte în Ierusalim!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Judecăţile lui Dumnezeu sunt îndreptăţite
14 Au venit la mine câţiva dintre cei din sfatul bătrânilor lui Israel[a] şi s-au aşezat înaintea mea. 2 Atunci Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 3 „Fiul omului, oamenii aceştia şi-au înălţat idolii în inimă şi şi-au aşezat înainte nelegiuirea ca pricină de cădere. Să Mă las Eu oare întrebat de ei? 4 De aceea să le vorbeşti şi să le spui astfel: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Fiecărui bărbat din Casa lui Israel, care îşi înalţă idolii în inimă şi îşi aşază înainte propria nelegiuire ca o pricină de cădere şi care se duce totuşi la profet, îi voi răspunde Eu Însumi, Domnul, în ciuda mulţimii idolilor[b] lui. 5 Voi face astfel pentru a-i prinde în chiar inima lor pe cei din Casa lui Israel care s-au înstrăinat de Mine prin idolii lor.’»
6 De aceea spune-le celor din Casa lui Israel: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă de la idolii voştri! Întoarceţi-vă privirile de la toate urâciunile voastre!
7 Eu, Domnul, îi voi răspunde fiecărui bărbat din Casa lui Israel şi fiecărui străin care locuieşte în Israel, care s-au despărţit de Mine, şi-au înălţat idolii în inimă şi şi-au aşezat înainte propria lor nelegiuire ca pricină de cădere, iar apoi au venit la profet ca să-l întrebe despre Mine. 8 Îmi voi întoarce faţa împotriva acelui om şi-l voi face un semn şi o pildă; îl voi tăia din poporul Meu şi veţi şti astfel că Eu sunt Domnul.
9 Dacă un profet este înşelat să spună un cuvânt, Eu, Domnul, l-am înşelat pe profetul acela. Îmi voi întinde mâna împotriva lui şi îl voi nimici din poporul Meu, Israel. 10 Îşi va purta astfel vina, iar pedeapsa celui ce-l întreabă pe profet va fi la fel cu pedeapsa profetului însuşi. 11 În felul acesta Casa lui Israel nu va mai pleca de la Mine ca să rătăcească şi nu se va mai întina prin toate nelegiuirile ei, ci va fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul ei, zice Stăpânul Domn.’»“
Vindecarea schilodului de la poarta Templului
3 Petru şi Ioan se duceau împreună la Templu, la ceasul de rugăciune; era ceasul al nouălea[a]. 2 Un om schilod încă din pântecele mamei lui era adus şi aşezat în fiecare zi la poarta Templului, cea numită „Frumoasă“, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în Templu[b]. 3 Când acesta i-a văzut pe Petru şi pe Ioan că urmau să intre în Templu, a cerut şi de la ei, ca să primească milostenie. 4 Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Uită-te la noi!“ 5 El şi-a aţintit privirea la ei, aşteptând să primească ceva de la aceştia. 6 Dar Petru i-a zis: „Argint şi aur n-am, însă ceea ce am, îţi dau: în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, ridică-te şi umblă!“ 7 Şi, apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat. Imediat picioarele şi gleznele i s-au întărit, 8 a sărit în picioare şi a început să umble. Apoi a intrat în Templu împreună cu ei şi umbla, sărea şi-L lăuda pe Dumnezeu. 9 Tot poporul l-a văzut umblând şi lăudându-L pe Dumnezeu. 10 Ei l-au recunoscut ca fiind cel ce stătea şi cerea milostenie la Poarta Frumoasă a Templului şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru ceea ce i se întâmplase.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.