Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 131
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1 Doamne, inima mea nu este trufaşă,
iar privirile mele nu sunt semeţe;
nu umblu după lucruri prea mari
şi prea măreţe pentru mine.
2 Dimpotrivă, sufletul mi-e potolit şi liniştit,
ca un copil înţărcat lângă mama lui;
da, sufletul îmi este ca un copil înţărcat.
3 Israele, nădăjduieşte în Domnul,
de acum şi până-n veci!
Vai de cei ce se încred în Egipt!
31 Vai de cei ce se coboară în Egipt pentru ajutor,
bazându-se pe cai!
Vai de cei ce-şi pun încrederea în mulţimea carelor
şi în marea putere a călăreţilor
şi nu privesc spre Sfântul lui Israel,
nu caută ajutor la Domnul!
2 Dar şi El este înţelept şi poate aduce dezastru.
El nu-Şi retrage cuvintele,
ci se va ridica împotriva neamului de răufăcători
şi împotriva celor ce-i ajută pe cei ce săvârşesc nelegiuirea.
3 Egiptenii sunt doar oameni, nu Dumnezeu!
Caii lor sunt doar carne, nu duh!
Când Domnul Îşi întinde mâna,
cel ce ajută se va împiedica, iar cel ajutat va cădea
şi amândoi vor pieri împreună.
4 Căci Domnul mi-a vorbit astfel:
«Ca un leu,
ca un leu tânăr ce mârâie asupra prăzii,
– iar când e chemată o ceată de păstori împotriva lui
nu se teme de strigătul lor
şi nu-i pasă de zgomotul făcut de ei –
aşa va coborî Domnul Oştirilor
să se lupte pe muntele Sion, pe dealul Său.
5 Cum îşi întind păsările aripile,
aşa va ocroti Domnul Oştirilor Ierusalimul;
îl va ocroti şi-l va elibera,
îl va cruţa[a] şi-l va scăpa.»
6 Întoarceţi-vă la Cel de la Care v-aţi abătut atât de mult, israeliţilor! 7 Căci în ziua aceea fiecare îşi va arunca idolii de argint şi idolii de aur pe care vi i-au făcut mâinile voastre păcătoase.
8 «Asiria va pieri printr-o sabie care nu este a unui om;
o sabie care nu este a unui muritor o va nimici!
Vor fugi de sabie,
iar tinerii lor vor fi puşi la muncă forţată.
9 Fortăreaţa sa va cădea din cauza terorii
şi, la vederea steagului, căpeteniile ei vor intra în panică»,
zice Domnul,
al Cărui foc se află în Sion,
şi al Cărui cuptor se află în Ierusalim.
Isus şi Beelzebub
14 Isus a scos un demon care era mut şi, după ce demonul a ieşit, omul care fusese mut a început să vorbească, iar mulţimile se mirau. 15 Unii dintre ei însă ziceau: „El scoate demonii cu ajutorul lui Beelzebul[a], conducătorul demonilor!“ 16 Alţii, ca să-L pună la încercare, Îi cereau un semn din cer[b].
17 Dar Isus le cunoştea gândurile, aşa că le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei înseşi este ruinată şi o casă dezbinată împotriva ei înseşi se prăbuşeşte. 18 Dacă Satan este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui?! Căci voi ziceţi că Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul! 19 Şi dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii[c] voştri cu ajutorul cui îi scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri! 20 Dar dacă Eu scot demonii cu degetul lui Dumnezeu[d], atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi!
21 Când cel puternic, pe deplin înarmat, îşi păzeşte propria curte, bunurile lui sunt în siguranţă. 22 Dar când vine unul şi mai puternic şi-l biruieşte, îi ia toate armele pe care s-a bazat şi apoi împarte prăzile. 23 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine, risipeşte.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.