Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 6
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi, în şeminit[a]. Un psalm al lui David.
1 Doamne, nu mă mustra în mânia Ta
şi nu mă disciplina în furia Ta!
2 Îndură-te de mine, Doamne, căci sunt slab!
Vindecă-mă, Doamne, căci fiinţa-mi[b] este îngrozită!
3 Sufletul mi-e îngrozit de tot,
iar Tu, Doamne, până când întârzii?
4 Întoarce-Te, Doamne, eliberează-mi sufletul,
mântuieşte-mă din pricina îndurării Tale,
5 căci morţii nu Te mai pomenesc
şi în Locuinţa Morţilor[c] cine Te mai laudă?
6 Sunt sleit de atâtea suspine!
În fiecare noapte îmi scald patul
şi-mi inund aşternutul cu lacrimi.
7 Mi s-au prăpădit ochii de atâta întristare,
mi-a slăbit vederea din pricina tuturor vrăjmaşilor mei!
8 Depărtaţi-vă de la mine, voi, toţi cei ce săvârşiţi răul,
căci Domnul a auzit glasul bocetului meu!
9 Domnul a auzit ruga mea,
Domnul mi-a primit rugăciunea!
10 Toţi duşmanii mei vor fi făcuţi de ruşine şi nespus de îngroziţi;
vor da înapoi şi vor fi acoperiţi de ruşine într-o clipă.
Asediul este ridicat
3 La intrarea porţii erau patru leproşi[a] care au zis unul către altul: „De ce să stăm aici până vom muri? 4 Dacă ar fi să intrăm în cetate vom muri din cauza foametei din cetate. Dacă vom sta aici, de asemenea, vom muri. Veniţi deci să ne predăm în tabăra arameilor. Dacă ne vor cruţa vom trăi, iar dacă ne vor ucide vom muri.“ 5 Şi astfel, în amurg, ei s-au ridicat şi s-au dus în tabăra arameilor. Dar când au ajuns la intrarea în tabără, au văzut că nu mai era nimeni acolo, 6 pentru că Domnul făcuse ca arameii să audă zgomot de cai şi care, întocmai ca vuietul unei mari oştiri, şi s-au gândit că regele lui Israel a plătit pe regii hitiţilor şi pe monarhii egiptenilor[b] ca să vină împotriva lor. 7 Astfel, în amurg, ei s-au ridicat şi au fugit părăsindu-şi corturile, caii şi măgarii. Au lăsat tabăra aşa cum era şi au fugit ca să-şi scape viaţa. 8 Când au ajuns la intrarea în tabără, aceşti leproşi au pătruns într-un cort. După ce au mâncat şi au băut, au luat de acolo argint, aur şi haine. Pe urmă s-au dus şi le-au ascuns. S-au întors şi au intrat într-un alt cort; au luat din el câteva lucruri, după care s-au dus şi le-au ascuns. 9 În cele din urmă şi-au zis unul altuia: „Nu este bine ce facem! Ziua aceasta este o zi a veştilor bune. Dacă vom tăcea şi vom aştepta până în zori, vom fi pedepsiţi. Să mergem şi să anunţăm la palat!“
10 Au venit deci, au chemat străjerii de la poarta cetăţii şi le-au zis: „Noi am intrat în tabăra arameilor şi am văzut că nu era nimeni; nu se auzea nici un glas de om, ci erau doar cai şi măgari legaţi, iar corturile erau la locul lor.“
Jertfele aduse idolilor şi Cina Domnului
14 De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de idolatrie! 15 Vorbesc cu voi ca şi cu nişte oameni înţelepţi. Judecaţi singuri ceea ce vă spun! 16 Paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu este oare părtăşia cu sângele lui Isus Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare părtăşia cu trupul lui Cristos? 17 Pentru că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup, întrucât toţi mâncăm dintr-o singură pâine. 18 Uitaţi-vă la Israelul după trup[a]: cei ce mănâncă jertfele nu sunt oare în părtăşie cu altarul? 19 Deci, ce zic eu? Că ce este jertfit idolilor este ceva sau că idolul este ceva? 20 Nu, ci că jertfele păgânilor sunt aduse demonilor, nu lui Dumnezeu. Iar eu nu vreau ca voi să fiţi în părtăşie cu demonii! 21 Nu puteţi bea şi paharul Domnului, şi paharul demonilor! Nu puteţi lua parte şi la masa Domnului, şi la masa demonilor! 22 Sau vrem oare să-L facem gelos pe Domnul?! Suntem noi mai puternici decât El?
Trăiţi pentru slava lui Dumnezeu!
23 Toate sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. 24 Nimeni nu trebuie să urmărească binele propriu, ci binele altuia. 25 Mâncaţi orice se vinde pe piaţa de carne, fără să vă puneţi vreo întrebare din cauza conştiinţei, 26 căci „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el!“[b] 27 Dacă un necredincios vă cheamă la masă şi vreţi să mergeţi, mâncaţi orice vi se va da, fără să vă puneţi vreo întrebare, din cauza conştiinţei. 28 Dacă însă cineva vă spune: „Aceasta a fost adusă ca jertfă!“, atunci să nu mâncaţi, din cauza celui care v-a spus şi din cauza conştiinţei (căci „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el“)[c]; 29 mă refer la conştiinţa celuilalt, nu la a voastră. Căci de ce să fie judecată libertatea mea de conştiinţa altuia? 30 Dacă eu mulţumesc pentru mâncarea pe care o mănânc, de ce să fiu dispreţuit din cauza unui lucru pentru care mulţumesc? 31 Aşadar, fie că mâncaţi, fie că beţi sau orice altceva faceţi, să le faceţi pe toate pentru slava lui Dumnezeu. 32 Să nu fiţi pricină de poticnire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru biserica lui Dumnezeu, 33 aşa cum, de altfel, încerc şi eu, în toate lucrurile, să plac tuturor, necăutând folosul meu, ci al multora, pentru a fi mântuiţi!
11 Fiţi imitatorii mei, aşa cum şi eu sunt al lui Cristos!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.