Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

⁹ Aceasta este istoria^[a] lui Noe. Noe a fost un om drept şi integru între cei din generaţia sa; el a umblat cu Dumnezeu. ¹⁰ Noe a avut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.

¹¹ Pământul era corupt înaintea lui Dumnezeu şi plin de violenţă. ¹² Dumnezeu a văzut că pământul era corupt, pentru că toate creaturile de pe pământ îşi stricaseră căile. ¹³ Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârşitul tuturor creaturilor este hotărât înaintea Mea, pentru că pământul este plin de violenţă din cauza lor; le voi distruge împreună cu pământul. ¹⁴ Fă-ţi o arcă din lemn de gofer^[b]. Fă-i nişte încăperi^[c] şi acoper-o cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară. ¹⁵ Să o faci astfel: lungimea ei să fie de trei sute de coţi, lăţimea – de cincizeci, iar înălţimea – de treizeci^[d]. ¹⁶ Fă-i un acoperiş^[e] pe care să-l prelungeşti cu un cot^[f] . Pune uşa arcei pe o parte a sa. Să faci arca cu trei punţi: una jos, a doua la mijloc, iar a treia sus. ¹⁷ Eu voi aduce un potop de apă pe pământ ca să distrug toate creaturile de sub ceruri, care au suflare de viaţă în ele; şi tot ce este pe pământ va pieri. ¹⁸ Dar voi face un legământ cu tine, iar tu vei intra în arcă împreună cu fiii tăi, cu soţia ta şi cu soţiile fiilor tăi. ¹⁹ Să aduci în arcă câte o pereche din fiecare fel de vieţuitoare, ca să le ţii vii împreună cu tine. Această pereche să fie mascul şi femelă. ²⁰ Să vină la tine înăuntru, ca să le ţii vii, câte o pereche din fiecare fel de păsări, din fiecare fel de animale sălbatice şi din fiecare fel de animale mici care mişună pe pământ. ²¹ Ia cu tine din fiecare fel de mâncare şi depoziteaz-o; ea va sluji drept hrană pentru tine şi pentru ele.“ ²² Noe a făcut toate aceste lucruri aşa cum i-a poruncit Dumnezeu.

²⁴ Apele au fost mari pe pământ timp de o sută cincizeci de zile.

¹⁴ În a douăzeci şi şaptea zi a lunii a doua, pământul era uscat de tot. ¹⁵ Atunci Dumnezeu i-a spus lui Noe: ¹⁶ „Ieşi afară din arcă, tu, împreună cu soţia ta, cu fiii tăi şi cu soţiile acestora. ¹⁷ Scoate afară toate vieţuitoarele care sunt cu tine – păsările, animalele^[a], precum şi toate animalele mici care mişună pe pământ^[b] – pentru ca ele să se răspândească pe pământ, să fie roditoare şi să se înmulţească.“ ¹⁸ Astfel, Noe a ieşit din arcă împreună cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi. ¹⁹ De asemenea, toate vieţuitoarele, potrivit felurilor lor, toate animalele mici şi toate păsările, tot ce mişună pe pământ, au ieşit şi ele din arcă.

Psalmul 46

Pentru dirijor. Al korahiţilor. De cântat în alamot^[a]. Un cântec.

Puterea Evangheliei

¹⁶ Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelie, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede – întâi a iudeului, apoi a grecului –, ¹⁷ deoarece în ea este descoperită o dreptate oferită de Dumnezeu, care vine din credinţă şi care duce la credinţă^[a], aşa cum este scris: „Cel drept va trăi prin credinţă.“^[b]

²² şi anume dreptatea oferită de Dumnezeu prin credinţa în Isus Cristos, pentru toţi cei ce cred. Nu este nici o deosebire. ²³ Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. ²⁴ Ei sunt îndreptăţiţi fără plată, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus, ²⁵ pe Care Dumnezeu L-a rânduit să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire^[a], ca dovadă a dreptăţii Sale, căci trecuse cu vederea păcatele săvârşite în trecut, ²⁶ în vremea îngăduinţei lui Dumnezeu, pentru ca, în vremea de acum, să-Şi dovedească dreptatea, în aşa fel încât El să fie drept şi să-l îndreptăţească totodată pe cel ce are credinţă în Isus.

²⁷ Şi atunci, unde este lauda? Este exclusă! Prin ce lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. ²⁸ Căci noi credem că un om este îndreptăţit prin credinţă, fără faptele Legii.

²⁹ Sau Dumnezeu este doar al iudeilor? Nu este şi al neamurilor? Da, este şi al neamurilor, ³⁰ întrucât Dumnezeu este Unul, şi El este Cel Care-i va îndreptăţi, prin credinţă, pe cei circumcişi şi, tot prin credinţă, şi pe cei necircumcişi. ³¹ Atunci anulăm noi oare Legea prin credinţă? În nici un caz, ci, mai degrabă, noi întărim Legea.

²¹ Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri. ²² Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» ²³ Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la Mine, voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!»

Casa zidită pe stâncă

²⁴ De aceea oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le împlineşte va fi asemănat cu un om înţelept, care şi-a construit casa pe stâncă. ²⁵ S-a revărsat ploaia, au venit şuvoaiele de apă, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia pusă pe stâncă. ²⁶ Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le pune în practică va fi asemănat cu un om nesăbuit, care şi-a construit casa pe nisip. ²⁷ S-a revărsat ploaia, au venit şuvoaiele de apă, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, şi ea s-a prăbuşit, iar prăbuşirea i-a fost mare.“

²⁸ După ce a terminat Isus de spus cuvintele acestea, mulţimile au rămas uimite de învăţătura Lui, ²⁹ căci El îi învăţa ca Unul Care avea autoritate, nu cum îi învăţau cărturarii lor.