Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 123
Un cântec de pelerinaj
1 Către Tine îmi ridic ochii,
Cel Ce locuieşti în ceruri.
2 Cum caută ochii slujitorilor spre mâna stăpânilor lor
şi ochii slujnicei – spre mâna stăpânei ei,
tot aşa şi ochii noştri caută spre Domnul, Dumnezeul nostru,
până va avea milă de noi.
3 Ai milă de noi, Doamne, ai milă,
căci suntem atât de sătui de dispreţ!
4 Sufletul nostru s-a săturat
de batjocura celor îngâmfaţi
şi de dispreţul celor mândri!
Starea poporului în timpul vieţii lui Iosua şi după moartea acestuia
6 După ce Iosua a dat drumul poporului, israeliţii s-au dus să ia în stăpânire ţara, fiecare la moştenirea lui. 7 Poporul a slujit Domnului cât timp a trăit Iosua şi bătrânii de după Iosua, care văzuseră toate lucrările mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel.
8 Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit la vârsta de o sută zece ani. 9 L-au înmormântat în teritoriul pe care-l primise ca moştenire, la Timnat-Heres[a], în regiunea muntoasă a lui Efraim, la nord de muntele Gaaş. 10 Apoi toţi cei din generaţia aceea au fost adăugaţi la părinţii lor, iar după ei s-a ridicat o altă generaţie care nu-L cunoştea nici pe Domnul şi nici lucrările făcute de El pentru Israel. 11 Atunci israeliţii au făcut ce este rău în ochii Domnului şi au slujit baalilor[b]. 12 L-au părăsit pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, Care-i scosese din ţara Egiptului şi s-au dus după zei dintre zeii popoarelor care-i înconjurau. S-au închinat înaintea lor şi L-au mâniat pe Domnul. 13 Astfel, L-au părăsit pe Domnul şi au slujit lui Baal[c] şi aştoretelor[d]. 14 Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a dat pe israeliţi pe mâna jefuitorilor care i-au prădat şi pe mâna duşmanilor din vecinătate, cărora n-au mai fost în stare să li se împotrivească. 15 Oriunde mergeau, mâna Domnului era împotriva lor ca să le facă rău, aşa cum îi avertizase şi le jurase El mai demult. Au ajuns astfel într-un mare necaz.
Cele şapte vase ale mâniei lui Dumnezeu
16 Am auzit un glas puternic spunându-le din Templu celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte vase ale mâniei lui Dumnezeu!“
2 Primul s-a dus şi şi-a vărsat vasul pe pământ. Şi peste oamenii care aveau semnul fiarei şi se închinaseră imaginii ei a venit o rană urâtă şi dureroasă.
3 Al doilea şi-a vărsat vasul în mare. Şi ea s-a făcut ca sângele unui om mort, iar toate vietăţile care erau în mare au murit.
4 Al treilea şi-a vărsat vasul în râuri şi în izvoarele apelor. Şi ele s-au transformat în sânge. 5 L-am auzit pe îngerul apelor spunând:
„Tu eşti drept – Tu, Cel Care eşti şi Care erai, Tu, Cel Sfânt –
pentru că ai judecat aceste lucruri[a].
6 Fiindcă ei au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor,
le-ai dat şi Tu să bea sânge!
Sunt vrednici de aceasta!“
7 Şi am auzit altarul spunând:
„Da, Doamne, Dumnezeule Atotputernic,
judecăţile Tale sunt adevărate şi drepte!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.