Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Viţelul de aur
32 Când poporul a văzut că Moise întârzie să coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis:
– Vino şi fă-ne nişte zei[a] care să meargă înaintea noastră, căci nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului!
2 Aaron le-a răspuns:
– Scoateţi cerceii de aur din urechile soţiilor voastre, ale fiilor voştri şi ale fiicelor voastre şi aduceţi-i la mine!
3 Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus la Aaron. 4 El a luat aurul de la ei, l-a bătut cu o unealtă şi a făcut din el un viţel turnat[b]. Ei au zis: „Israele, aceştia sunt zeii tăi care teau scos din ţara Egiptului!“ 5 Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a zis: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!“ 6 A doua zi s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de pace[c]. Poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea, după care s-a sculat să se distreze.
7 Domnul i-a zis lui Moise:
– Coboară de pe munte, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat. 8 S-au abătut repede de la calea pe care le-am poruncit-o; şiau turnat un viţel, i s-au închinat, i-au adus jertfe şi au zis: „Israele, iată zeii tăi care te-au scos din ţara Egiptului!“ 9 Am văzut cât de încăpăţânat este acest popor, a continuat Domnul să-i spună lui Moise. 10 Acum, lasă-Mă! Mânia Mea are să se aprindă împotriva lor şi-i voi mistui, iar din tine voi face un neam mare.
11 Dar Moise a căutat faţa Domnului, Dumnezeul său, zicând:
– Doamne, de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mână puternică? 12 De ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi şi să-i şteargă de pe faţa pământului!“ Întoarce-Te din mânia Ta cea aprigă şi lasă-Te de răul pe care vrei să-l faci poporului Tău. 13 Adu-Ţi aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac şi Israel, cărora le-ai jurat pe Tine Însuţi, zicându-le: „Vă voi înmulţi urmaşii[d] ca stelele cerului şi toată această ţară, pe care v-am promis-o, o voi da urmaşilor voştri şi ei o vor moşteni pentru totdeauna.“
14 Atunci Domnul a renunţat la răul pe care avea de gând să-l facă poporului Său.
Psalmul 106
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Daţi mulţumire Domnului, căci este bun!
Îndurarea Lui ţine pe vecie![a]
2 Cine poate spune toate isprăvile Domnului?
Cine poate vesti toată lauda Sa?
3 Ferice de cei care păzesc ce este drept
şi care înfăptuiesc dreptatea tot timpul.
4 Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău!
Apropie-Te de mine cu mântuirea Ta,
5 ca să văd bunăstarea aleşilor Tăi,
să mă bucur de bucuria poporului Tău
şi să Te laud împreună cu moştenirea Ta.
6 Noi am păcătuit ca şi strămoşii noştri,
am săvârşit nelegiuire, am făcut rău.
19 La Horeb şi-au făcut un viţel
şi s-au închinat chipului turnat.
20 Au schimbat Slava lor
cu chipul unui bou care mănâncă iarbă.
21 L-au uitat pe Dumnezeu, Izbăvitorul lor,
pe Cel Ce făcuse mari lucrări în Egipt,
22 pe Cel Ce înfăptuise minuni în ţara lui Ham
şi lucruri înfricoşătoare la Marea Roşie.
23 Astfel El a spus că o să-i nimicească,
însă Moise, alesul Său,
a stat în spărtură înaintea Lui,
ca să-I abată mânia de la nimicire.
4 De aceea, fraţii mei preaiubiţi şi dragi, bucuria şi cununa mea, preaiubiţilor, rămâneţi fermi în Domnul!
Îndemnuri
2 Le îndemn pe Evodia şi pe Sintichia să aibă acelaşi gând în Domnul! 3 Ţie, credincios slujitor împreună cu mine[a], îţi cer să le ajuţi pe aceste femei! Ele s-au ostenit alături de mine la răspândirea Evangheliei, împreună cu Clement şi cu ceilalţi conlucrători cu mine, ale căror nume sunt în cartea vieţii.
4 Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Vă spun din nou: bucuraţi-vă! 5 Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii! Domnul este aproape. 6 Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, prin rugăciune şi cerere, cu mulţumire, faceţi cunoscute cererile voastre înaintea lui Dumnezeu. 7 Iar pacea lui Dumnezeu, care depăşeşte orice înţelegere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus.
8 În cele din urmă, fraţilor, tot ce este adevărat, tot ce este nobil, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este plăcut, tot ce este vrednic de admirat, orice faptă măreaţă, orice este vrednic de laudă, la acestea să vă gândiţi! 9 Ceea ce aţi învăţat, aţi primit, aţi auzit şi aţi văzut în mine, aceea să faceţi! Iar Dumnezeul păcii va fi cu voi.
Pilda nunţii fiului de împărat
22 Isus a început să le vorbească din nou în pilde şi le-a zis:
2 „Împărăţia lui Dumnezeu poate fi asemănată cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său. 3 El şi-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă, dar aceştia n-au vrut să vină. 4 A trimis din nou alţi sclavi, zicându-le: «Spuneţi-le celor invitaţi: ‘Iată, am pregătit masa, boii şi animalele îngrăşate au fost tăiate şi toate sunt pregătite! Veniţi deci la nuntă!’»
5 Dar invitaţii nu le-au dat nici o atenţie şi au plecat, unul la ogorul lui, iar altul la negustoria lui. 6 Ceilalţi i-au înşfăcat pe sclavi, i-au maltratat şi i-au omorât. 7 Împăratul s-a mâniat foarte tare. El şi-a trimis trupele, i-a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.
8 Apoi le-a zis sclavilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei invitaţi n-au fost vrednici de ea. 9 Mergeţi, aşadar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi aceia pe care îi găsiţi!» 10 Sclavii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi aceia pe care i-au găsit, şi răi, şi buni; şi sala nunţii s-a umplut de oaspeţi.
11 Când împăratul a venit să-şi vadă oaspeţii, a văzut acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă 12 şi l-a întrebat:
– Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?
Acesta a amuţit. 13 Atunci împăratul le-a zis slujitorilor:
– Legaţi-l de mâini şi de picioare şi aruncaţi-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!
14 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.