Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

¹⁰ Când Domnul, Dumnezeul tău, te va duce în ţara pe care a promis-o, prin jurământ, strămoşilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov, şi-ţi va da cetăţi mari şi bune, pe care nu tu le-ai construit, ¹¹ case pline cu tot felul de bunuri, pe care nu tu le-ai umplut, fântâni pe care nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe care nu tu i-ai plantat, atunci când vei mânca şi te vei sătura, ¹² veghează ca nu cumva să uiţi de Domnul, Care te-a scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei. ¹³ Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, numai Lui să-I slujeşti şi în Numele Lui să juri. ¹⁴ Să nu vă duceţi după alţi dumnezei, după zeii popoarelor din jurul vostru, ¹⁵ fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, Care este în mijlocul vostru, este un Dumnezeu gelos, iar mânia Lui s-ar aprinde împotriva voastră şi v-ar nimici de pe faţa pământului. ¹⁶ Să nu-L ispitiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, aşa cum L-aţi ispitit la Masa. ¹⁷ Să păziţi cu atenţie poruncile Domnului, Dumnezeul vostru, mărturiile şi legile pe care vi le-a dat. ¹⁸ Să faceţi ce este drept şi bine înaintea Domnului, ca să fiţi fericiţi şi să intraţi în stăpânirea acelei ţări bune pe care El a promis-o, prin jurământ, strămoşilor voştri ¹⁹ şi astfel să-i izgoniţi pe toţi duşmanii voştri dinaintea voastră, după cum Domnul a promis.

²⁰ Când fiul tău te va întreba într-o zi: «Ce înseamnă aceste mărturii, legi şi hotărâri, pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi le-a dat?», ²¹ să îi răspunzi fiului tău astfel: «Îi eram sclavi lui Faraon în Egipt, iar Domnul ne-a scos din Egipt cu mână tare, ²² făcând înaintea ochilor noştri semne, minuni mari şi dezastre împotriva Egiptului, împotriva lui Faraon şi a întregii lui case; ²³ El ne-a scos de acolo ca să ne ducă în ţara pe care a promis-o, prin jurământ, strămoşilor noştri. ²⁴ Domnul ne-a poruncit să împlinim toate aceste legi şi să ne temem de El ca să fim tot timpul fericiţi şi să ne ţină în viaţă aşa cum face astăzi. ²⁵ Iar dacă vom avea grijă să împlinim toate poruncile acestea înaintea Domnului, Dumnezeul nostru, aşa cum ne-a poruncit El, atunci vom avea parte de dreptatea Lui^[a].»

Uneltire împotriva lui Isus

⁴⁵ Mulţi dintre iudeii care au venit la Maria şi care au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. ⁴⁶ Dar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus. ⁴⁷ Conducătorii preoţilor şi fariseii au adunat Sinedriul^[a] şi au zis:

– Ce să facem? Omul Acesta face multe semne. ⁴⁸ Dacă-L lăsăm să continue aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici atât locul^[b], cât şi neamul!

⁴⁹ Însă unul dintre ei, Caiafa^[c], care era mare preot în anul acela, le-a zis:

– Voi nu ştiţi nimic! ⁵⁰ Nu vă daţi seama că este mai de folos pentru voi să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întregul neam?!

⁵¹ Dar nu a spus lucrul acesta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus urma să moară pentru neam ⁵² şi nu numai pentru neam, ci şi ca să-i adune laolaltă^[d] pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. ⁵³ Aşadar, din ziua aceea au plănuit să-L omoare.

⁵⁴ Ca urmare, Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în regiunea din apropierea pustiei, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo cu ucenicii.

⁵⁵ Paştele iudeilor era aproape şi mulţi din ţinutul acela se suiau la Ierusalim înainte de Paşte ca să se curăţească. ⁵⁶ Ei Îl căutau pe Isus şi-şi spuneau unii altora, în timp ce stăteau în Templu: „Ce credeţi? Nu va veni la sărbătoare?“ ⁵⁷ Dar conducătorii preoţilor şi fariseii dăduseră poruncă ca, dacă cineva ştie unde este, să le dea de ştire, astfel încât să-L poată aresta.