Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

Via lui Nabot din Izreel

21 Iată ce s-a întâmplat după aceste evenimente: Nabot din Izreel avea o vie în Izreel, aproape de palatul lui Ahab, regele Samariei. ² Acesta i-a zis lui Nabot:

– Dă-mi mie via ta, ca să-mi slujească drept grădină de zarzavaturi, căci este aproape de palatul meu. Îţi voi da în schimb o vie mai bună decât aceasta sau, dacă ţi se pare mai bine, îţi voi plăti în argint cât valorează.

³ – Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei, i-a răspuns Nabot.

⁴ Ahab s-a dus acasă supărat şi mâniat din cauza cuvintelor pe care Nabot din Izreel i le spusese: „Nu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei!“ S-a aşezat pe pat, şi-a întors faţa şi nu a vrut să mănânce nimic. ⁵ Izabela, soţia sa, a venit la el şi l-a întrebat:

– De ce eşti supărat şi nu mănânci nimic?

⁶ – Pentru că i-am spus lui Nabot din Izreel să-mi dea via lui cu preţ de argint, i-a răspuns el, sau, dacă vrea, îi voi da altă vie în locul ei. Dar el mi-a răspuns că nu-mi dă via lui.

⁷ – Aşa îți exerciţi tu domnia acum peste Israel? i-a spus Izabela, soţia sa. Scoală-te, mănâncă şi înveseleşte-te! Eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel.

⁸ Ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, a pus pecetea lui pe ele şi le-a trimis bătrânilor şi nobililor care locuiau în aceeaşi cetate cu Nabot. ⁹ Iată ce a scris în acele scrisori: „Vestiţi un post şi puneţi-l pe Nabot în fruntea poporului. ¹⁰ Puneţi înaintea lui doi oameni nelegiuiţi care să mărturisească: «Tu L-ai blestemat pe Dumnezeu şi l-ai blestemat şi pe rege!» Apoi scoateţi-l afară din cetate şi omorâţi-l cu pietre.“

¹¹ Bătrânii şi nobilii care locuiau în cetatea lui Nabot au făcut aşa cum le-a cerut Izabela în scrisorile pe care le trimisese. ¹² Au vestit un post şi l-au pus pe Nabot în fruntea poporului. ¹³ Cei doi oameni nelegiuiţi au venit, s-au aşezat înaintea lui şi au mărturisit împotriva lui în prezenţa poporului: „Nabot L-a blestemat pe Dumnezeu şi l-a blestemat şi pe rege!“ Pe urmă l-au scos afară din cetate şi l-au omorât cu pietre.

¹⁴ După aceea i-au trimis vorbă Izabelei: „Nabot a fost omorât cu pietre!“

¹⁵ Când Izabela a auzit că Nabot fusese omorât cu pietre, i-a zis lui Ahab: „Scoală-te şi ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, cel care nu a vrut să ţi-o dea cu preţ de argint, întrucât Nabot nu mai trăieşte, ci a murit.“ ¹⁶ Când Ahab a auzit că Nabot este mort, s-a dus imediat să ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel.

¹⁷ Domnul i-a vorbit lui Ilie tişbitul astfel: ¹⁸ „Scoală-te şi du-te să-l întâlneşti pe Ahab, regele lui Israel, care domneşte în Samaria. El este în via lui Nabot, unde s-a dus s-o ia în stăpânire. ¹⁹ Spune-i că aşa vorbeşte Domnul: «N-ai omorât un om şi n-ai pus stăpânire pe proprietatea lui?» Spune-i că aşa vorbeşte Domnul: «Chiar în locul în care câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge câinii şi sângele tău!»“

²⁰ Ahab i-a zis lui Ilie:

– M-ai găsit, duşmanule?

– Te-am găsit, i-a răspuns el, pentru că te-ai vândut ca să faci ce este rău înaintea Domnului. ²¹ Iată ce zice Domnul: „Voi aduce nenorocirea asupra ta, îţi voi distruge urmaşii şi voi omorî fiecare bărbat care ţi-a mai rămas în Israel, fie sclav, fie liber.

Psalmul 5

Pentru dirijor. De cântat cu fluiere^[a]. Un psalm al lui David.

¹⁵ Noi, care suntem iudei prin naştere, şi nu „păcătoşi“^[a] dintre neamuri, ¹⁶ ştim că un om nu este îndreptăţit prin faptele Legii, ci prin credinţa în Cristos Isus. De aceea şi noi am crezut în Isus ca să fim îndreptăţiţi prin credinţa în Cristos, şi nu prin faptele Legii, deoarece nimeni nu va fi îndreptăţit prin faptele Legii. ¹⁷ Dar dacă, în timp ce căutăm să fim îndreptăţiţi în Cristos, noi înşine am fost găsiţi „păcătoşi“, este oare atunci Cristos Unul Care încurajează păcatul^[b]? Nicidecum! ¹⁸ Însă, dacă eu zidesc din nou lucrurile pe care le-am dărâmat, mă arăt ca unul care încalcă Legea. ¹⁹ Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Cristos ²⁰ şi nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine, iar viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. ²¹ Eu nu resping harul lui Dumnezeu, pentru că, dacă dreptatea se primeşte prin Lege, atunci Cristos a murit degeaba.

Femeia păcătoasă şi pilda cu cei doi datornici

³⁶ Unul dintre farisei L-a rugat pe Isus să mănânce cu el. Isus a intrat în casa fariseului şi S-a aşezat să mănânce. ³⁷ Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate, aflând că El era la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru plin cu parfum. ³⁸ Stând în spate, la picioarele lui Isus, şi plângând, ea a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul ei; şi-I săruta picioarele şi I le ungea cu parfum.

³⁹ Când a văzut acest lucru, fariseul care-L chemase la masă şi-a zis: „Dacă Acesta ar fi profet, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care-L atinge, ar şti că este o păcătoasă!“ ⁴⁰ Isus i-a zis:

– Simon, am ceva să-ţi spun!

– Spune, Învăţătorule! a răspuns el.

⁴¹ – Un anume cămătar avea doi datornici. Unul îi datora cinci sute de denari^[a], iar celălalt, cincizeci. ⁴² Fiindcă n-aveau cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Prin urmare, care dintre ei îl va iubi mai mult?

⁴³ Simon I-a răspuns:

– Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult!

Isus i-a zis:

– Ai judecat drept.

⁴⁴ Apoi, întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon:

– Vezi femeia aceasta? Eu am intrat în casa ta şi tu nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul ei. ⁴⁵ Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, nu încetează să-Mi sărute picioarele. ⁴⁶ Tu nu Mi-ai uns capul cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu parfum. ⁴⁷ De aceea îţi spun că păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cel căruia i se iartă puţin, iubeşte puţin.

⁴⁸ Apoi i-a zis femeii: „Păcatele îţi sunt iertate!“

⁴⁹ Cei ce mâncau la masă împreună cu El au început să-şi zică între ei: „Cine este Acesta Care iartă şi păcatele?!“ ⁵⁰ Dar El i-a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit. Du-te în pace!“

Pilda semănătorului

8 După aceea, Isus a călătorit prin fiecare cetate şi sat, predicând şi vestind Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Împreună cu El erau cei doisprezece, ² precum şi nişte femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de neputinţe: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, ³ Ioana – soţia lui Cuza, administratorul lui Irod^[b] –, Suzana şi încă multe altele care Îl^[c] slujeau cu ceea ce aveau.