Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 5
Pentru dirijor. De cântat cu fluiere[a]. Un psalm al lui David.
1 Ascultă-mi plângerea, Doamne,
ia aminte la suspinul meu!
2 Ascultă strigătul meu,
Împăratul meu şi Dumnezeul meu,
căci Ţie mă rog!
3 Doamne, ascultă-mi glasul dimineaţa,
dimineaţa când stau gata pregătit înaintea Ta şi aştept.
4 Căci Tu nu eşti un Dumnezeu Căruia să-I placă răutatea
iar cel rău nu-Ţi poate sta în preajmă.
5 Nici lăudăroşii nu pot sta înaintea ochilor Tăi,
iar Tu îi urăşti pe toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea
6 şi-i dai pierzării pe cei ce rostesc minciuni.
Domnul îi detestă pe oamenii setoşi de sânge şi înşelători.
35 Unul din fiii profeţilor[a] i-a spus confratelui său prin Cuvântul Domnului: „Loveşte-mă!“ Dar acesta nu a vrut să-l lovească. 36 „Pentru că n-ai ascultat de Cuvântul Domnului, i-a zis profetul, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu.“ Şi după ce a plecat de la el, a întâlnit un leu care l-a omorât. 37 Profetul a găsit un alt om şi i-a spus: „Loveşte-mă!“ Acel om l-a lovit şi l-a rănit. 38 Apoi profetul s-a dus şi l-a aşteptat pe rege, pe marginea drumului. El s-a deghizat acoperindu-şi ochii cu un bandaj. 39 Când regele a trecut pe acolo, el a strigat şi i-a spus regelui:
– În timp ce slujitorul tău era în toiul bătăliei, un bărbat a venit şi mi-a adus un captiv, spunându-mi: „Păzeşte-l pe acest om. Dacă va scăpa, vei răspunde cu viaţa pentru el sau vei plăti un talant[b] de argint!“ 40 Dar pe când slujitorul tău făcea câte ceva încoace şi încolo, el a dispărut.
– Aceasta îţi este osânda, i-a răspuns regele lui Israel. Tu însuţi ai rostit-o.
41 Îndată profetul şi-a dat jos bandajul de pe ochi, iar regele lui Israel l-a recunoscut că era dintre profeţi.
42 – Aşa vorbeşte Domnul, i-a spus el regelui: „Pentru că i-ai dat drumul omului pe care-l sortisem nimicirii[c], vei răspunde cu viaţa ta pentru viaţa lui şi cu poporul tău pentru poporul lui.“
43 Regele lui Israel s-a dus şi a intrat supărat şi mâniat în palatul său din Samaria.
Vindecarea unui paralitic
17 Într-una din zile, în timp ce El dădea învăţătură, erau acolo şi nişte farisei[a] şi cărturari[b], care veniseră de prin toate satele Galileii şi ale Iudeii şi din Ierusalim. Puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18 Şi iată că nişte oameni aduceau pe pat[c] un om care era paralizat. Ei încercau să intre cu el, ca să-l pună înaintea lui Isus. 19 Dar fiindcă n-au găsit cum să-l aducă înăuntru din cauza mulţimii, s-au suit pe acoperişul casei[d] şi l-au coborât cu patul printre cărămizi[e], în mijlocul mulţimii, înaintea lui Isus.
20 Când le-a văzut Isus credinţa, a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!“ 21 Cărturarii[f] şi fariseii au început să-şi zică: „Cine este Acesta Care rosteşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât numai Dumnezeu?!“
22 Isus însă, cunoscându-le gândurile, le-a zis: „De ce gândiţi astfel în inimile voastre? 23 Ce este mai uşor, a spune: «Păcatele îţi sunt iertate!», sau a spune: «Ridică-te şi umblă!»? 24 Dar ca să ştiţi că Fiul Omului[g] are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele ...“, şi atunci i-a zis omului care era paralizat: „Ţie îţi spun: ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!“ 25 Şi deodată el s-a ridicat înaintea lor, şi-a luat patul pe care zăcuse şi s-a dus acasă, slăvindu-L pe Dumnezeu. 26 Pe toţi i-a cuprins uimirea şi Îl slăveau pe Dumnezeu. S-au umplut de teamă şi au zis: „Astăzi am văzut lucruri nemaipomenite!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.