Revised Common Lectionary (Complementary)
19 Dar Tu, Doamne, nu Te îndepărta!
Tăria mea, grăbeşte de-mi ajută!
20 Scapă-mi sufletul de sabie,
şi viaţa din ghearele câinilor!
21 Izbăveşte-mă din gura leului!
Eliberează-mă din coarnele bivolului sălbatic!
22 Voi vesti Numele Tău fraţilor mei;
te voi lăuda în mijlocul adunării!
23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!
Voi, toţi urmaşii lui Iacov, slăviţi-L!
Temeţi-vă de El, voi, toţi urmaşii lui Israel!
24 Căci El nu dispreţuieşte,
nici nu nesocoteşte necazul sărmanului;
nu-Şi ascunde faţa de acesta,
ci-l ascultă când strigă către El după ajutor.
25 Tu eşti pricina laudelor mele în adunarea cea mare!
Îmi voi împlini jurămintele înaintea celor ce se tem de Tine[a]!
26 Cei săraci vor mânca şi se vor sătura;
cei ce Îl caută pe Domnul Îl vor lăuda.
Veşnic să vă trăiască sufletul!
27 Toate marginile pământului
îşi vor aminti şi se vor întoarce la Domnul.
Toate familiile neamurilor
se vor închina înaintea Lui,
28 căci a Domnului este domnia
şi El stăpâneşte peste neamuri!
Păcat, căinţă şi mântuire
59 Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă să mântuiască,
nici urechea Lui prea surdă ca să audă,
2 ci nedreptăţile voastre v-au separat
de Dumnezeul vostru
şi păcatele voastre I-au ascuns faţa de voi,
astfel că nu vă aude.
3 Căci mâinile vă sunt mânjite cu sânge
şi degetele cu nedreptate;
buzele voastre spun minciuni
iar limba voastră murmură nelegiuiri.
4 Nimeni nu cheamă la dreptate,
nici unul nu-şi susţine cauza cu sinceritate,
ci se bazează pe vorbe goale şi spun minciuni,
zămislesc necaz şi dau naştere la rău.
5 Clocesc ouă de vipere
şi ţes pânză de păianjen.
Oricine le mănâncă ouăle moare,
iar dacă vreunul este spart, iese o viperă.
6 Pânzele lor nu pot sluji ca îmbrăcăminte
şi ei nu se pot acoperi cu ceea ce au făcut.
Faptele lor sunt nişte fapte nedrepte
şi numai acte de violenţă se află în mâinile lor.
7 Picioarele lor aleargă spre rău
şi se grăbesc să verse sânge nevinovat;
gândurile lor sunt gânduri de răutate,
iar pe căile lor se află prăpădul şi nenorocirea.
8 Ei nu cunosc calea păcii
şi dreptatea nu se află pe potecile lor.
Au strâmbat cărările pe care păşesc,
astfel că nimeni care umblă pe ele nu cunoaşte pacea.
Vindecarea a doi orbi şi a unui mut
27 Când a plecat de acolo, s-au luat după El doi orbi care strigau şi ziceau:
– Ai milă de noi, Fiul lui David[a]!
28 După ce a intrat Isus în casă, orbii s-au apropiat de El, iar El i-a întrebat:
– Credeţi că pot face lucrul acesta?
– Da, Doamne, I-au răspuns ei.
29 Atunci El le-a atins ochii şi le-a zis:
– Să vi se facă după credinţa voastră!
30 Şi ochii lor au fost deschişi. Isus le-a atras atenţia şi le-a zis:
– Vedeţi să nu ştie nimeni!
31 Dar ei au ieşit şi au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela.
32 În timp ce plecau ei, iată că au adus la Isus un om mut, care era demoniac. 33 După ce a fost scos demonul din el, mutul a început să vorbească. Mulţimile se mirau şi ziceau: „Niciodată nu s-a mai văzut aşa ceva în Israel!“ 34 Însă fariseii ziceau: „El scoate demonii cu ajutorul conducătorului demonilor!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.