Revised Common Lectionary (Complementary)

Psalmul 13

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

Viziunea cu berbecul şi ţapul

8 În al treilea an al domniei împăratului Belşaţar, mie, Daniel, mi s-a arătat o viziune, după cea care mi se arătase înainte. ² În viziunea aceasta, m-am văzut în capitala Susa, în provincia Elam^[a]; am mai văzut în viziune că eram pe malul râului Ulai. ³ Mi-am ridicat privirea, m-am uitat şi iată că lângă râu stătea un berbec cu două coarne. Coarnele acestea erau lungi, dar unul era mai lung decât celălalt, cel lung crescând la urmă. ⁴ Am văzut cum berbecul împungea spre apus, spre nord şi spre sud. Nici un animal nu-i putea sta împotrivă şi nimeni nu putea scăpa de sub puterea lui. El făcea ce voia şi a ajuns puternic.

⁵ În timp ce căutam să înţeleg aceste lucruri, iată că a venit un ţap din apus, străbătând toată suprafaţa pământului, fără să atingă însă pământul. Ţapul avea un corn impunător între ochi. ⁶ A venit până la berbecul care avea două coarne, pe care l-am văzut stând lângă râu, şi s-a năpustit asupra lui cu o furie năprasnică. ⁷ L-am văzut cum s-a apropiat de berbec şi s-a întărâtat împotriva lui. Apoi a izbit berbecul şi i-a rupt cele două coarne, fără ca berbecul să fi avut putere să i se împotrivească. L-a trântit la pământ şi l-a călcat în picioare; şi nu a fost nimeni care să-l poată scăpa pe berbec de sub puterea ţapului.

⁸ Ţapul a continuat să crească în putere, dar, când a ajuns la culmea puterii sale, cornul cel mare i s-a rupt. În locul lui au ieşit alte patru coarne, impunătoare, înspre cele patru vânturi ale cerului.

⁹ Dintr-unul din ele a ieşit un corn mai mic, care a crescut peste măsură de mult spre sud, spre răsărit şi spre ţara cea minunată. ¹⁰ S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a aruncat la pământ o parte din oştire şi din stele^[b] şi le-a călcat în picioare. ¹¹ S-a înălţat până la^[c] Căpetenia oştirii şi i-a luat jertfa continuă, iar locul Sanctuarului Lui a fost dărâmat^[d]. ¹² Oştirea şi jertfa continuă au fost date pe mâna lui din pricina nelegiuirii.^[e] Cornul a aruncat adevărul la pământ şi a reuşit în ceea ce a făcut.

¹³ Atunci am auzit un sfânt vorbind şi un alt sfânt întrebându-l pe cel ce vorbea: „În cât timp se va împlini viziunea despre jertfa continuă, despre nelegiuirea^[f] care a adus pustiire şi despre călcarea în picioare a Sfântului Lăcaş şi a oştirii?“ ¹⁴ El mi-a dat mie răspunsul: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi^[g]; apoi Sfântul Lăcaş va fi curăţit.“

²⁶ Dacă noi păcătuim în mod intenţionat, după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o jertfă pentru păcat, ²⁷ ci numai o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi a focului cumplit care-i va mistui pe cei care I se împotrivesc lui Dumnezeu. ²⁸ Oricine n-a ascultat de Legea lui Moise a murit fără îndurare, pe baza mărturiei a doi sau trei martori. ²⁹ Cu cât mai sever credeţi că trebuie pedepsit un om care-L dispreţuieşte pe Fiul lui Dumnezeu, care consideră ca fiind fără valoare sângele legământului prin care a fost sfinţit şi care-L insultă pe Duhul harului?! ³⁰ Îl cunoaştem pe Cel Care a spus:

Şi, din nou:

³¹ Înfricoşător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!