Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 146
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Suflete al meu, laudă-L pe Domnul!
2 Îl voi lăuda pe Domnul toată viaţa mea;
Îi voi cânta Dumnezeului meu cât timp voi fi!
3 Nu vă încredeţi în cei mari,
în fiii oamenilor care nu pot izbăvi.
4 Când îl părăseşte duhul, se întoarce în ţărână
şi în aceeaşi zi îi pier toate planurile.
5 Ferice de cel ce Îl are pe Dumnezeul lui Iacov ca ajutor
şi a cărui nădejde este în Domnul, Dumnezeul lui,
6 Creatorul cerurilor şi al pământului,
al mării şi a tot ce cuprinde ea,
Păzitorul adevărului pe veci,
7 Cel Ce susţine cauza celor asupriţi,
Cel Ce dă pâine celor flămânzi,
Domnul Care eliberează prizonierii,
8 Domnul Care deschide ochii orbilor,
Domnul Care îi îndreaptă pe cei încovoiaţi,
Domnul Care îi iubeşte pe cei drepţi,
9 Domnul Care îi poartă de grijă străinului,
sprijină orfanul şi văduva,
dar răstoarnă calea celor răi.
10 Domnul împărăţeşte pe veci,
Dumnezeul tău, Sioane, din generaţie în generaţie!
Lăudaţi-L pe Domnul!
17 Să nu te atingi de dreptul străinului sau al orfanului şi să nu iei drept garanţie haina văduvei. 18 Adu-ţi aminte că ai fost sclav în Egipt, iar Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat de acolo. De aceea îţi porunceşte să împlineşti poruncile acestea.
19 Când îţi vei secera lanul şi vei uita un snop pe câmp să nu te întorci să-l iei. Lasă-l străinului, orfanului şi văduvei, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în toată lucrarea mâinilor tale. 20 Când îţi vei scutura măslinii să nu te întorci să strângi ce a mai rămas în pomi. Lasă-le străinului, orfanului şi văduvei. 21 Când îţi vei strânge strugurii din vie să nu te întorci să strângi ce a mai rămas în vie. Lasă ce a mai rămas străinului, orfanului şi văduvei. 22 Adu-ţi aminte că ai fost sclav în ţara Egiptului. De aceea îţi poruncesc să împlineşti aceste porunci.
12 În ziua următoare, după ce au ieşit din Betania, lui Isus I s-a făcut foame. 13 A văzut de departe un smochin care avea frunze şi S-a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns, n-a găsit decât frunze, pentru că nu era vremea smochinelor. 14 Atunci i-a zis: „În veac să nu mai mănânce nimeni roade din tine!“ Ucenicii Lui au auzit aceasta.
Smochinul uscat. Puterea credinţei
20 Dimineaţa, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini. 21 Petru şi-a amintit ce se întâmplase şi i-a zis:
– Rabbi[a], iată că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!
22 Isus a răspuns:
– Aveţi credinţă în Dumnezeu! 23 Adevărat[b] vă spun că dacă cineva ar zice acestui munte: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!“ şi nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că ceea ce spune se va întâmpla, i se va da întocmai! 24 De aceea vă spun că toate lucrurile pe care le cereţi atunci când vă rugaţi, să credeţi că le-aţi şi primit şi ele vi se vor da.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.