Revised Common Lectionary (Complementary)
7 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Strigaţi de bucurie pentru Iacov!
Chiuiţi de veselie pentru cel ce este fruntea neamurilor!
Faceţi-vă auziţi, cântaţi laude şi ziceţi:
‘Izbăveşte, Doamne, pe poporul Tău,
pe rămăşiţa lui Israel!’
8 Îi voi aduce înapoi din ţara de nord
şi îi voi aduna de la marginile pământului.
Între ei va fi şi orbul şi şchiopul,
şi femeia însărcinată şi cea în durerile naşterii.
O mare mulţime se va întoarce.
9 Vor veni plângând
şi îi voi duce în mijlocul rugăciunilor lor.
Îi voi conduce la râuri de apă
şi pe o cale netedă, pe care nu se vor împiedica,
căci Eu sunt Tatăl lui Israel
şi Efraim este întâiul Meu născut.»“
Psalmul 126
Un cântec de pelerinaj
1 Când Domnul i-a întors acasă pe captivii[a] Sionului,
parcă visam.
2 Atunci gura ni s-a umplut de râsete
şi limba noastră – de strigăte de bucurie;
atunci se spunea printre neamuri:
„Domnul a făcut lucruri mari cu ei!“
3 Domnul a făcut lucruri mari pentru noi,
de aceea noi suntem bucuroşi.
4 Întoarce-i acasă, Doamne, pe captivii noştri,
ca pe nişte torente din Neghev.
5 Cei ce seamănă cu lacrimi,
vor secera cu strigăte de bucurie.
6 Cel ce merge plângând,
ducându-şi traista cu sămânţă,
va veni acasă cu strigăte de bucurie,
ducându-şi snopii.
23 Într-adevăr, preoţii au fost mulţi la număr, pentru că erau împiedicaţi de moarte să-şi continue lucrarea. 24 Dar El, fiindcă rămâne în veci, are o preoţie permanentă. 25 De aceea, El poate să-i mântuiască pe deplin[a] pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, întrucât El trăieşte veşnic ca să mijlocească pentru ei.
26 Era potrivit să avem un astfel de Mare Preot – sfânt, fără pată, nepângărit, despărţit de păcătoşi şi înălţat deasupra cerurilor. 27 Spre deosebire de alţi mari preoţi, El nu are nevoie să aducă jertfe în fiecare zi – mai întâi pentru păcatele Sale, iar apoi pentru ale poporului – pentru că a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, atunci când S-a jertfit pe Sine. 28 Legea îi desemnează ca mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii, însă cuvântul jurământului care a venit mai târziu, după Lege, desemnează un Fiu, Care a fost făcut desăvârşit pentru totdeauna.
Vindecarea orbului Bartimeu
46 Au ajuns în Ierihon. Când a ieşit Isus din Ierihon, împreună cu ucenicii Lui şi cu o mulţime destul de mare de oameni, un cerşetor orb, pe nume Bartimeu, fiul lui Timeu, şedea lângă drum. 47 Când a auzit el că trece Isus din Nazaret, a început să strige:
– Fiul lui David[a], Isuse, ai milă de mine!
48 Mulţi îl mustrau spunându-i să tacă, dar el striga şi mai tare:
– Fiul lui David, ai milă de mine!
49 Isus S-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l!“ Ei l-au chemat pe orb şi i-au zis: „Îndrăzneşte! Ridică-te, căci te cheamă!“ 50 El şi-a aruncat haina, a sărit în picioare şi a venit la Isus. 51 Isus l-a întrebat:
– Ce vrei să fac pentru tine?
El I-a răspuns:
– Rabbuni[b], să-mi recapăt vederea!
52 Isus i-a zis:
– Du-te, credinţa ta te-a vindecat!
Imediat el şi-a recăpătat vederea şi L-a urmat pe Isus pe drum.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.