Revised Common Lectionary (Complementary)

Psalmul 112^[a]

¹³ Dacă un bărbat şi-a luat o soţie, iar după ce a intrat la ea^[a], a început s-o urască ¹⁴ şi să-i aducă învinuiri, scoţându-i astfel un nume rău, zicând: «Am luat-o de soţie pe femeia aceasta şi când m-am apropiat de ea nu am găsit nici un semn al fecioriei ei», ¹⁵ atunci părinţii fetei să ia şi să aducă semnele fecioriei fetei la poartă, înaintea celor din sfatul bătrânilor cetăţii. ¹⁶ Tatăl fetei să spună înaintea sfatului bătrânilor: «Am dat-o pe fiica mea de soţie acestui bărbat, dar el nu o mai iubeşte. ¹⁷ Acum el o învinuieşte pe fiica mea că nu a fost fecioară, dar iată, acestea sunt semnele fecioriei ei!» Atunci părinţii fetei să desfacă haina înaintea sfatului bătrânilor cetăţii, ¹⁸ iar aceştia să-l ia pe bărbatul acela şi să-l pedepsească. ¹⁹ Să-l pună să plătească o sută de şecheli de argint^[b] şi să-i dea tatălui fetei, pentru că a scos nume rău unei fecioare israelite. Ea va rămâne soţia lui, iar el nu va putea s-o izgonească toată viaţa lui. ²⁰ Dar dacă faptul este adevărat şi fata nu a fost găsită fecioară, ²¹ atunci ei vor trebui s-o aducă la uşa casei tatălui ei ca să fie omorâtă cu pietre de către bărbaţii cetăţii, pentru că a săvârşit o urâciune în Israel, desfrânându-se pe când era în casa tatălui ei. Astfel să nimiciţi răul din mijlocul vostru.

²² Dacă se va găsi un bărbat culcându-se cu o femeie măritată, să fie omorâţi amândoi, atât bărbatul care s-a culcat cu femeia, cât şi femeia. Să nimiciţi astfel răul din Israel.

²³ Dacă o fată fecioară este logodită, iar un bărbat o întâlneşte în cetate şi se culcă cu ea, ²⁴ să îi aduceţi împreună la porţile cetăţii şi să-i ucideţi cu pietre pe amândoi: pe fată s-o condamnaţi pentru că nu a strigat în cetate, iar pe bărbat fiindcă a necinstit-o pe soţia semenului său. Să nimiciţi astfel răul din mijlocul vostru.

²⁵ Dar dacă bărbatul acela va întâlni pe câmp o fată logodită şi o va forţa să se culce cu el, atunci doar bărbatul care s-a culcat cu ea să fie ucis. ²⁶ Fetei să nu-i faceţi nimic, pentru că ea nu este vinovată de nici un păcat vrednic de moarte; căci este ca şi cum un om se năpusteşte asupra semenului său şi îi ia viaţa. ²⁷ El a întâlnit-o pe câmp pe fata logodită şi, deşi ea a strigat, nu a fost nimeni care să o salveze.

²⁸ Dacă un bărbat întâlneşte o fată fecioară nelogodită şi o forţează să se culce cu el şi este descoperit, ²⁹ bărbatul care s-a culcat cu ea, să plătească tatălui fetei cincizeci de şecheli de argint^[c]. Ea să rămână soţia lui, pentru că a necinstit-o, iar el nu va putea s-o izgonească toată viaţa lui.

³⁰ Nimeni să nu o ia de soţie pe nevasta tatălui său^[d] şi nici să nu descopere învelitoarea tatălui său.

Despre căsătorie

7 Cu privire la lucrurile pe care mi le-aţi scris, „este bine pentru un om să nu se atingă de femeie“^[a], ² însă, datorită cazurilor de desfrâu, fiecare bărbat să-şi aibă propria soţie şi fiecare femeie să-şi aibă propriul soţ. ³ Soţul să-şi împlinească datoria faţă de soţie şi, de asemenea, şi soţia faţă de soţ. ⁴ Soţia nu este stăpână pe trupul ei, ci soţul. Tot astfel, nu soţul este stăpân pe trupul său, ci soţia. ⁵ Nu vă refuzaţi unul pe altul, decât doar prin înţelegere, pentru un timp, ca să vă dedicaţi (postului şi)^[b] rugăciunii, şi apoi fiţi din nou împreună, ca să nu vă ispitească Satan^[c] din cauza nestăpânirii voastre. ⁶ Spun aceasta ca o îngăduinţă, nu ca o poruncă. ⁷ Eu doresc ca toţi oamenii să fie aşa cum sunt eu, însă fiecare are propriul său dar de la Dumnezeu, unii de un fel, alţii de alt fel.

⁸ Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână aşa cum sunt eu. ⁹ Dar, dacă nu se pot stăpâni, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă de dorinţă.