Revised Common Lectionary (Complementary)
169 Doamne, fie ca strigătul meu să ajungă până la Tine:
„Dă-mi pricepere după Cuvântul Tău!“
170 Fie ca ruga mea să ajungă până la Tine:
„Izbăveşte-mă după promisiunea Ta!“
171 Buzele mele Te vor lăuda,
căci m-ai învăţat orânduirile Tale!
172 Limba mea va cânta cuvintele Tale,
căci toate poruncile Tale sunt drepte.
173 Mâna Ta să-mi vină în ajutor,
căci hotărârile Tale le aleg.
174 Doamne, tânjesc după mântuirea Ta,
iar Legea Ta este desfătarea mea.
175 Fie ca sufletul meu să trăiască şi atunci Te va lăuda,
iar judecăţile Tale mă vor sprijini la aceasta.
176 Rătăcesc ca o oaie pierdută! Caută-l pe robul Tău,
căci eu nu am uitat poruncile Tale!
Omul lui Dumnezeu din Iuda
13 Atunci, un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, după Cuvântul Domnului, în timp ce Ieroboam stătea lângă altar, arzând tămâie. 2 El a strigat împotriva altarului, potrivit Cuvântului Domnului şi a zis: „Altarule, altarule! Aşa vorbeşte Domnul: «Iată că se va naşte un fiu Casei lui David, al cărui nume va fi Iosia. El îi va înjunghia pe tine pe preoţii înălţimilor care aduc jertfe aici şi oseminte omeneşti se vor arde pe tine!»“ 3 El a dat un semn în aceeaşi zi, spunând: „Acesta este semnul pe care Domnul l-a dat: altarul se va despica, iar cenuşa din el se va împrăştia.“
4 Când a auzit cuvântul pe care omul lui Dumnezeu îl vestise împotriva altarului din Betel, regele Ieroboam şi-a întins mâna de deasupra altarului spre el şi a poruncit: „Prindeţi-l!“ Dar mâna pe care o întinsese spre omul lui Dumnezeu s-a uscat, astfel că nu şi-a mai putut-o trage înapoi. 5 Altarul s-a despicat, iar cenuşa din el s-a împrăştiat, potrivit semnului pe care omul lui Dumnezeu îl dăduse prin Cuvântul Domnului. 6 Atunci regele l-a rugat pe omul lui Dumnezeu: „Mijloceşte la Domnul, Dumnezeul tău, şi roagă-te pentru mine ca să-mi pot trage mâna înapoi!“ Omul lui Dumnezeu a mijlocit la Domnul, iar mâna regelui s-a refăcut şi a devenit ca mai înainte.
7 Regele i-a zis omului lui Dumnezeu:
– Vino cu mine acasă, înviorează-te şi îţi voi da un dar!
8 – Chiar dacă mi-ai da jumătate din averile tale, i-a răspuns omul lui Dumnezeu, nu voi veni cu tine, nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă în acest loc, 9 pentru că mi s-a poruncit prin Cuvântul Domnului: „Să nu mănânci pâine, să nu bei apă şi să nu te întorci pe acelaşi drum pe care te vei duce!“
10 Astfel, el a plecat pe un alt drum şi nu s-a întors pe acelaşi drum pe care venise la Betel.
Nici un om nu este drept
9 Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni[a] decât ei? Nicidecum; căci i-am acuzat mai înainte pe toţi – atât pe iudei, cât şi pe greci – că sunt sub păcat, 10 după cum este scris:
„Nu există nici un om drept, nici unul măcar!
11 Nu există nici unul care să aibă pricepere!
Nu există nici unul care să-L caute pe Dumnezeu!
12 Toţi s-au rătăcit, cu toţii au devenit buni de nimic!
Nu mai există nici unul care să facă binele,
nici unul măcar![b]
13 Gâtlejul le este un mormânt deschis;
cu limbile lor ei înşală,[c]
sub buzele lor este venin de viperă,[d]
14 gura le este plină de blestem şi amărăciune,[e]
15 picioarele lor se grăbesc să verse sânge,
16 iar pe căile lor se află prăpădul şi nenorocirea.
17 Ei nu cunosc calea păcii.[f]
18 Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor!“[g]
19 Ştim că tot ce spune Legea, le spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă şi întreaga lume să fie găsită răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu. 20 Căci „nici o fiinţă nu va fi îndreptăţită înaintea Lui“[h] prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoaşterea păcatului.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.