Revised Common Lectionary (Complementary)
4 Stăpânul Domn Mi-a dăruit o limbă iscusită
pentru a şti să sprijin cu vorba pe cel obosit.
Dimineaţă de dimineaţă El Mă trezeşte, Îmi trezeşte urechea
ca să ascult asemenea unor ucenici.
5 Stăpânul Domn Mi-a deschis urechea,
iar eu nu m-am împotrivit,
nu I-am întors spatele.
6 Mi-am dat spatele celor ce Mă loveau
şi obrajii celor ce-Mi smulgeau barba;
nu Mi-am ascuns faţa
de insulte şi de scuipat.
7 Stăpânul Domn Îmi vine în ajutor,
de aceea nu voi fi făcut de ruşine.
De aceea Mi-am făcut faţa ca de cremene,
ştiind că nu voi fi dat de ruşine.
8 Cel Ce Mă îndreptăţeşte este aproape!
Cine îndrăzneşte să Mă acuze?
Să ne înfăţişăm împreună!
Unde este cel ce Mă acuză?
Să Mă confrunte!
9 Stăpânul Domn este Cel Ce-Mi vine în ajutor!
Cine îndrăzneşte să Mă condamne?
Toţi se vor învechi ca o haină,
iar molia îi va mânca.
Psalmul 116
1 Îl iubesc pe Domnul, căci El ascultă
glasul meu, cererile mele.
2 Pentru că Şi-a plecat urechea spre mine,
Îl voi chema în toate zilele mele.
3 Mă înfăşuraseră legăturile morţii
şi mă cuprinseseră sudorile Locuinţei Morţilor;
eram copleşit de necaz şi de durere.
4 Dar am chemat Numele Domnului, zicând:
„Doamne, Te rog, izbăveşte-mi sufletul!“
5 Domnul este îndurător şi drept,
Dumnezeul nostru este milostiv.
6 Domnul păzeşte pe cei neştiutori[a];
eram nenorocit de tot, dar El m-a izbăvit.
7 Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta,
căci Domnul ţi-a făcut bine!
8 Da, Tu mi-ai scăpat sufletul de la moarte,
ochii – de lacrimi,
şi picioarele – de poticnire,
9 astfel că voi putea umbla înaintea Domnului
pe pământul celor vii!
Stăpânirea limbii
3 Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, pentru că ştiţi că vom primi o judecată mai aspră! 2 Toţi greşim în multe feluri. Dacă cineva nu greşeşte în vorbire, este un om desăvârşit, capabil să-şi ţină în frâu tot trupul. 3 Dacă punem zăbale în gura cailor, ca să-i facem să ne asculte, putem să le conducem tot trupul. 4 Iată, chiar şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi sunt duse de vânturi puternice, totuşi ele sunt conduse de o cârmă foarte mică oriunde vrea cârmaciul. 5 La fel şi limba: ea este un mădular mic, dar se poate lăuda cu lucruri mari. Iată, un foc mic, ce pădure mare aprinde! 6 Şi limba este un foc. Limba este o lume a nedreptăţii pusă între mădularele noastre. Ea pângăreşte tot trupul şi aprinde tot cursul vieţii; şi ea însăşi este aprinsă de focul Gheenei[a]. 7 Orice fel de specie de animale sălbatice, păsări, animale mici[b] sau peşti, poate fi îmblânzită şi a fost îmblânzită de neamul omenesc, 8 dar nimeni nu poate îmblânzi limba unui om. Ea este un rău de nestăpânit, plin de venin aducător de moarte. 9 Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru şi tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care sunt după asemănarea lui Dumnezeu. 10 Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul. Fraţii mei, aceste lucruri n-ar trebui să fie aşa! 11 Oare din aceeaşi gură de izvor curge şi apă dulce şi apă amară[c]? 12 Fraţii mei, poate un smochin să facă măsline sau o viţă-de-vie să facă smochine? Nici izvorul de apă sărată nu poate da apă dulce.
Mărturisirea de credinţă a lui Petru
27 Isus şi ucenicii Lui s-au dus spre satele Cezareii lui Filip[a]. Pe drum, Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi:
– Cine zic oamenii că sunt Eu?
28 Ei I-au răspuns:
– Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii zic că eşti Ilie, iar alţii zic că eşti unul dintre profeţi.
29 – Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? i-a mai întrebat El.
Petru a răspuns:
– Tu eşti Cristosul!
30 Isus i-a avertizat să nu spună nimănui despre El.
Isus vorbeşte despre moartea şi învierea Sa
31 Apoi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere mult[b] şi să fie respins de către bătrâni[c], de către conducătorii preoţilor şi de către cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie. 32 Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre.
33 Dar Isus S-a întors, s-a uitat la ucenicii Săi şi l-a mustrat pe Petru, zicând: „Înapoia Mea, Satan[d], căci tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor!“
34 Apoi a chemat mulţimea şi pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze! 35 Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa[e], o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, o va salva. 36 Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? 37 Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? 38 Căci de cel ce îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, în această generaţie adulteră şi păcătoasă, de acela Îi va fi ruşine şi Fiului Omului când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.