Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 146
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Suflete al meu, laudă-L pe Domnul!
2 Îl voi lăuda pe Domnul toată viaţa mea;
Îi voi cânta Dumnezeului meu cât timp voi fi!
3 Nu vă încredeţi în cei mari,
în fiii oamenilor care nu pot izbăvi.
4 Când îl părăseşte duhul, se întoarce în ţărână
şi în aceeaşi zi îi pier toate planurile.
5 Ferice de cel ce Îl are pe Dumnezeul lui Iacov ca ajutor
şi a cărui nădejde este în Domnul, Dumnezeul lui,
6 Creatorul cerurilor şi al pământului,
al mării şi a tot ce cuprinde ea,
Păzitorul adevărului pe veci,
7 Cel Ce susţine cauza celor asupriţi,
Cel Ce dă pâine celor flămânzi,
Domnul Care eliberează prizonierii,
8 Domnul Care deschide ochii orbilor,
Domnul Care îi îndreaptă pe cei încovoiaţi,
Domnul Care îi iubeşte pe cei drepţi,
9 Domnul Care îi poartă de grijă străinului,
sprijină orfanul şi văduva,
dar răstoarnă calea celor răi.
10 Domnul împărăţeşte pe veci,
Dumnezeul tău, Sioane, din generaţie în generaţie!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Necaz şi izbăvire
33 Vai de tine, nimicitorule,
tu, care încă n-ai fost nimicit!
Vai de tine, trădătorule,
tu, care n-ai fost încă trădat de nimeni!
Când vei înceta să mai distrugi,
vei fi distrus
şi când te vei opri din a mai trăda,
vei fi trădat.
2 Doamne, fie-Ţi milă de noi!
Noi nădăjduim în Tine!
Fii tăria noastră în fiecare dimineaţă!
Fii izbăvirea noastră în vreme de necaz!
3 Când răsună glasul Tău, popoarele fug;
când Te ridici Tu, neamurile se împrăştie.
4 Prada voastră, neamuri, este adunată aşa cum o adună lăcustele;
ca un roi de lăcuste aşa se aruncă oamenii asupra ei.
5 Domnul este înălţat căci locuieşte în înălţimi.
El umple Sionul cu judecată şi dreptate.
6 El va fi siguranţă pentru vremurile tale,
belşug de izbăviri, înţelepciune şi cunoaştere,
iar frica de Domnul, aceasta va fi comoara Sionului[a].
7 Ascultă! Vitejii lor strigă pe drumuri,
iar solii păcii plâng cu amar.
8 Drumurile sunt părăsite,
nici un călător nu se mai află pe ele.
Legământul este rupt, martorii[b] sunt dispreţuiţi,
nimeni nu mai este respectat.
9 Ţara geme şi se ofileşte;
Libanul este făcut de ruşine şi se usucă;
Şaronul este ca Araba[c],
iar Başanul şi Carmelul îşi scutură frunzele.
Credinţa canaanitei
21 Isus a plecat de acolo şi S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. 22 Şi iată că o femeie canaanită din acea regiune a venit strigând:
– Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este demoniacă şi suferă cumplit!
23 Isus nu i-a răspuns nimic. Ucenicii s-au apropiat şi L-au rugat, zicându-i:
– Dă-i drumul, căci continuă să strige după noi!
24 Isus însă le-a răspuns:
– Nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.
25 Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând:
– Doamne, ajută-mă!
26 Isus i-a răspuns:
– Nu este bine să se ia pâinea copiilor şi să se arunce la căţeluşi!
27 – Da, Doamne, a zis ea, dar şi căţeluşii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor!
28 Atunci Isus i-a răspuns:
– O, femeie, mare este credinţa ta! Să ţi se facă după cum doreşti!
Şi fiica ei a fost vindecată chiar în ceasul acela.
Isus hrăneşte peste patru mii de oameni
29 Isus a plecat de acolo şi a mers de-a lungul Mării Galileii. Apoi a urcat pe munte şi S-a aşezat acolo. 30 Au venit la El mulţimi mari de oameni, având cu ei şchiopi, orbi, schilozi, muţi şi mulţi alţi bolnavi. I-au aşezat la picioarele Lui, iar El i-a vindecat, 31 astfel că mulţimea s-a minunat văzând că cei muţi vorbesc, cei schilozi se însănătoşesc, cei şchiopi umblă, iar cei orbi văd; şi Îl slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.