Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 146
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Suflete al meu, laudă-L pe Domnul!
2 Îl voi lăuda pe Domnul toată viaţa mea;
Îi voi cânta Dumnezeului meu cât timp voi fi!
3 Nu vă încredeţi în cei mari,
în fiii oamenilor care nu pot izbăvi.
4 Când îl părăseşte duhul, se întoarce în ţărână
şi în aceeaşi zi îi pier toate planurile.
5 Ferice de cel ce Îl are pe Dumnezeul lui Iacov ca ajutor
şi a cărui nădejde este în Domnul, Dumnezeul lui,
6 Creatorul cerurilor şi al pământului,
al mării şi a tot ce cuprinde ea,
Păzitorul adevărului pe veci,
7 Cel Ce susţine cauza celor asupriţi,
Cel Ce dă pâine celor flămânzi,
Domnul Care eliberează prizonierii,
8 Domnul Care deschide ochii orbilor,
Domnul Care îi îndreaptă pe cei încovoiaţi,
Domnul Care îi iubeşte pe cei drepţi,
9 Domnul Care îi poartă de grijă străinului,
sprijină orfanul şi văduva,
dar răstoarnă calea celor răi.
10 Domnul împărăţeşte pe veci,
Dumnezeul tău, Sioane, din generaţie în generaţie!
Lăudaţi-L pe Domnul!
27 Priviţi! Numele Domnului vine de departe;
vine arzând de mânie şi înconjurat de un nor gros de fum.
Buzele Sale sunt pline de indignare,
iar limba Sa este ca un foc mistuitor.
28 Suflarea Lui este ca un potop de apă
ce ajunge până la gât.
Vine să cearnă neamurile prin sita nimicirii
şi să pună o zăbală în fălcile popoarelor,
care să-i ducă în rătăcire.
29 Veţi cânta
ca în noaptea unei sărbători sfinte.
Vi se va bucura inima
ca şi când aţi merge, în sunetul flautului,
la muntele Domnului,
la Stânca lui Israel.
30 Domnul va face să se audă glasul Său măreţ
şi să fie văzut braţul Său coborând să lovească,
într-o mânie aprinsă şi cu flacără de foc mistuitor,
cu rupere de nori, furtună şi grindină.
31 Căci glasul Domnului va zdrobi Asiria.
El o va lovi cu un toiag;
32 la fiecare lovitură cu nuiaua pedepsei,
pe care Domnul o va îndrepta asupra ei,
se va auzi sunetul tamburinelor şi al lirelor.
Cu loviturile braţului Său, El se va război cu ea.[a]
33 Căci Tofetul[b] este de mult timp pregătit,
este gata chiar şi pentru împărat.
Groapa lui este săpată adânc şi larg,
având foc şi lemn din belşug.
Suflarea Domnului, ca un şuvoi de pucioasă,
îl aprinde.
Dreptatea judecăţii lui Dumnezeu
2 De aceea, tu, omule, care-i judeci pe alţii, n-ai nici o scuză, căci prin faptul că-l judeci pe altul te condamni pe tine însuţi, pentru că tu, care-l judeci, înfăptuieşti aceleaşi lucruri! 2 Ştim că judecata lui Dumnezeu faţă de cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri este bazată pe adevăr. 3 Şi crezi tu, omule, care-i judeci pe cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri, dar pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4 Sau dispreţuieşti bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări şi nu-ţi dai seama că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? 5 Dar, din cauza încăpăţânării tale şi a inimii tale care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, 6 Care „va răsplăti fiecăruia după faptele lui“[a]: 7 celor ce, prin perseverenţa în fapte bune, urmăresc glorie, onoare şi nemurire, le va da viaţă veşnică; 8 dar celor ce, din ambiţie egoistă, resping adevărul şi ascultă de nedreptate, le va da urgie şi mânie. 9 Va fi necaz şi strâmtorare peste orice suflet omenesc care săvârşeşte răul, – întâi peste iudeu şi apoi peste grec –, 10 dar va fi glorie, onoare şi pace peste oricine înfăptuieşte binele, – întâi peste iudeu şi apoi peste grec –, 11 căci înaintea lui Dumnezeu nu este părtinire.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.