Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 36
Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului.
1 O rostire cu privire la nelegiuirea celui rău
se află înăuntrul inimii mele:
Nu este frică de Dumnezeu
înaintea ochilor lui.[a]
2 Căci se măguleşte prea mult în ochii săi
ca să-şi mai găsească păcatul şi să-l urască.
3 Cuvintele gurii lui sunt rele şi înşelătoare;
a încetat să mai fie înţelept şi să facă binele.
4 Plănuieşte răul chiar şi în aşternutul său,
stă pe o cale care nu este bună
şi nu respinge răul.
5 Doamne, îndurarea Ta ajunge până la ceruri
şi credincioşia Ta – până la nori!
6 Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu
şi judecata Ta – ca adâncul cel mare!
Doamne, Tu dai izbăvire atât oamenilor, cât şi animalelor!
7 Cât de scumpă este îndurarea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale îşi caută adăpost
fiii oamenilor.[b]
8 Ei se satură de belşugul casei Tale
şi Tu le dai să bea din râul desfătărilor Tale.
9 Căci la Tine este izvorul vieţii
şi prin lumina Ta vedem lumina.
10 Continuă să-Ţi arăţi îndurarea faţă de cei ce Te cunosc,
şi dreptatea faţă de cei cu inima dreaptă!
11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru,
iar mâna celor răi să nu mă izgonească!
12 Au şi căzut făcătorii de rele!
Au fost aruncaţi şi nu se mai pot ridica!
Iosif şi foametea din Egipt
13 În toată ţara nu mai era hrană, pentru că foametea era foarte grea. Ţara Egiptului şi ţara Canaanului lâncezeau din cauza foametei. 14 Iosif a adunat tot argintul care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului, ca plată pentru grânele cumpărate de oameni, şi l-a adus în vistieria lui Faraon. 15 Când s-a terminat argintul din ţara Egiptului şi din Canaan, toţi egiptenii au venit la Iosif şi i-au zis:
– Dă-ne pâine! De ce să murim înaintea ta din cauză că nu mai avem argint?
16 Iosif a răspuns:
– Dacă nu mai aveţi argint, daţi-mi turmele voastre şi vă voi da pâine în schimbul lor.
17 Ei şi-au adus turmele la Iosif, iar Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, turmelor de oi, cirezilor de vite şi măgarilor. În acel an i-a hrănit cu pâine în schimbul tuturor turmelor lor. 18 Când s-a terminat acel an, ei au venit la el în anul următor şi i-au zis: „Nu putem ascunde de stăpânul nostru că nu mai avem argint şi că cirezile de vite sunt ale stăpânului nostru. Nu ne-a mai rămas nimic pentru stăpânul nostru decât trupurile şi pământurile noastre. 19 De ce să murim noi şi pământurile noastre înaintea ta? Cumpără-ne pe noi şi pământurile noastre în schimbul hranei, iar noi şi pământurile noastre vom deveni slujitorii lui Faraon. Dă-ne sămânţă ca să trăim şi să nu murim, iar ţara să nu rămână pustie.“
20 Astfel, Iosif a cumpărat toate pământurile din Egipt pentru Faraon. Toţi egiptenii şi-au vândut pământurile, deoarece foametea era prea grea pentru ei; şi ţara a ajuns a lui Faraon. 21 După aceea, a mutat în cetăţi poporul[a] de la o margine a Egiptului până la cealaltă. 22 Totuşi el n-a cumpărat pământurile preoţilor, pentru că preoţii aveau venit dat de Faraon şi trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon; de aceea ei nu şi-au vândut pământurile. 23 Apoi Iosif a zis poporului:
– Pentru că astăzi v-am cumpărat împreună cu pământurile voastre pentru Faraon, vă dau sămânţă să semănaţi pământul, 24 dar la seceriş va trebui să-i daţi a cincea parte lui Faraon. Celelalte patru părţi vor fi ale voastre ca sămânţă pentru ogor şi ca hrană pentru voi, pentru familiile voastre şi pentru copiii voştri.
25 Ei au răspuns:
– Tu ne-ai salvat vieţile; să găsim bunăvoinţă la stăpânul nostru şi vom fi slujitorii lui Faraon.
26 Astfel, Iosif a făcut o lege pentru Egipt, care a rămas valabilă până în ziua de azi, potrivit căreia a cincea parte este a lui Faraon. Doar pământurile preoţilor nu au ajuns ale lui Faraon.
Drojdia fariseilor şi a lui Irod
14 Ucenicii uitaseră să ia pâini şi nu aveau cu ei în barcă decât o pâine. 15 Isus i-a avertizat şi le-a zis: „Fiţi atenţi şi feriţi-vă de drojdia fariseilor şi de drojdia lui Irod!“
16 Ei au început să vorbească unii cu alţii şi să spună: „Ne zice aşa pentru că nu avem pâini!“ 17 Înţelegând aceasta, Isus le-a zis:
– De ce vorbiţi între voi că n-aveţi pâini? Tot nu pricepeţi, nici nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită? 18 Aveţi ochi, dar nu vedeţi şi aveţi urechi, dar nu auziţi?[a] Nu vă mai amintiţi, 19 atunci când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, câte coşuri pline cu firimituri aţi adunat?
– Douăsprezece, I-au răspuns ei.
20 – Iar când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu firimituri aţi adunat?
– Şapte, au răspuns ei.
21 Atunci El le-a zis:
– Tot nu înţelegeţi?
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.