Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 23
Un psalm al lui David
1 Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2 El mă culcă în păşuni verzi
şi mă conduce la ape odihnitoare.
3 Îmi înviorează sufletul
şi mă călăuzeşte pe cărări drepte,
datorită Numelui Său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu
prin valea umbrei morţii[a],
nu mă tem de rău,
căci Tu eşti cu mine,
nuiaua şi toiagul Tău
mă mângâie.
5 Tu-mi întinzi masa
în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi cupa mea este atât de plină.
6 Într-adevăr, bunătatea şi credincioşia mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în Casa Domnului
cât vor dăinui zilele[b]!
Iminenţa exilului
17 „Adună-ţi lucrurile din ţară,
tu care eşti sub asediu,
18 căci aşa vorbeşte Domnul:
«Iată, de data aceasta îi voi arunca departe
pe cei ce locuiesc în ţară;
voi aduce suferinţă peste ei
ca să poată fi prinşi.»“
19 „Vai de mine! Sunt zdrobit!
Rana mea este fără vindecare!
Dar îmi zic: «Aceasta îmi este boala
şi trebuie s-o îndur.»
20 Cortul meu este distrus;
toate funiile îmi sunt rupte.
Fiii mei s-au depărtat de la mine şi nu mai sunt;
nu a mai rămas nimeni să-mi întindă iarăşi cortul
şi să-mi ridice draperiile.
21 Păstorii s-au prostit
şi nu L-au căutat pe Domnul.
De aceea n-au propăşit
şi li s-au risipit toate turmele.
22 Iată, se aude o veste:
un mare cutremur se apropie din ţara de nord,
ca să prefacă cetăţile lui Iuda într-un pustiu,
într-o vizuină de şacali.
Rugăciunea lui Ieremia
23 Ştiu, Doamne, că viaţa unui om nu-i aparţine,
nici nu stă în puterea unui om ca atunci când umblă să-şi conducă paşii.
24 Disciplinează-mă, Doamne, dar numai cu măsură;
nu în mânia Ta,
ca nu cumva să mă reduci la nimic.
25 Varsă-Ţi furia asupra neamurilor
care nu Te cunosc
şi asupra clanurilor care nu cheamă Numele Tău,
căci ele l-au mâncat pe Iacov,
l-au devorat, i-au pus capăt
şi i-au distrus locuinţa.“
Pavel în Atena
16 În timp ce Pavel îi aştepta în Atena, i s-a întărâtat duhul în el când a văzut că cetatea era plină de idoli. 17 Prin urmare, a început să poarte discuţii în sinagogă cu iudeii şi cu cei temători de Dumnezeu[a], iar în piaţă, în fiecare zi, cu cei ce se aflau pe acolo. 18 Unii dintre filosofii epicurieni[b] şi stoici[c] au început să discute cu el. Unii ziceau: „Ce vrea să spună şi palavragiul acesta?!“ Alţii ziceau: „Se pare că este un predicator al unor divinităţi străine!“ Căci el vestea Evanghelia despre Isus şi despre înviere. 19 Prin urmare, l-au luat şi l-au dus la Areopag[d], spunându-i: „Putem şti care este această învăţătură nouă pe care o prezinţi? 20 Căci tu ne aduci nişte lucruri ciudate în auz. Vrem deci să ştim ce înseamnă aceste lucruri!“ 21 Toţi atenienii şi străinii care locuiau acolo nu-şi petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
22 Pavel a stat în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni, în toate privinţele văd că sunteţi foarte religioşi. 23 Căci, în timp ce treceam prin cetate şi mă uitam la locurile voastre de închinare, am găsit şi un altar pe care era scris: «Unui Dumnezeu Necunoscut»[e]. Ei bine, ceea ce voi respectaţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu! 24 Dumnezeul Care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul cerului şi al pământului; El nu locuieşte în temple făcute de mâini 25 şi nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea nevoie de ceva, El Care dă tuturor viaţă, suflare şi toate lucrurile. 26 Dintr-un singur om, El a făcut fiecare neam de oameni, ca ei să locuiască pe toată suprafaţa pământului, le-a desemnat mai dinainte vremurile şi a stabilit hotare locuinţei lor, 27 pentru ca ei să-L caute pe Dumnezeu şi, poate, să-L şi găsească, în timp ce bâjbâie după El, măcar că nu este departe de nici unul dintre noi. 28 «Căci în El trăim, ne mişcăm şi existăm»[f]; sau, aşa cum au spus şi unii dintre poeţii voştri: «Căci şi noi suntem urmaşii Lui.»[g]
29 Deci, dacă suntem urmaşii lui Dumnezeu, n-ar trebui să ne gândim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, o imagine făcută prin îndemânarea şi gândirea omului. 30 Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de ignoranţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască, 31 pentru că a stabilit o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L-a desemnat pentru aceasta, dovedindu-le tuturor acest lucru prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.