Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 142
Un maschil[a] al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peşteră. O rugăciune.
1 Cu glasul meu eu strig către Domnul,
cu glasul meu eu caut îndurare la Domnul.
2 Îmi vărs plângerea înaintea Lui,
îmi povestesc necazul înaintea Lui.
3 Când duhul îmi este mâhnit,
Tu-mi cunoşti cărarea.
Pe calea pe care merg,
ei mi-au ascuns curse.
4 Priveşte la dreapta mea şi ia aminte;
nimeni nu mă mai cunoaşte!
Am rămas fără adăpost;
nimănui nu-i pasă de viaţa mea!
5 Te chem, Doamne,
zicând: „Tu eşti adăpostul meu,
moştenirea mea pe pământul celor vii!“
6 Ascultă-mi strigătul,
căci sunt foarte nenorocit!
Izbăveşte-mă de prigonitorii mei,
căci sunt mai tari decât mine!
7 Scoate-mă din temniţă,
ca să laud Numele Tău!
Cei drepţi se vor aduna împrejurul meu
când îmi vei face bine.
Chemare la pocăinţă
5 Ascultaţi cuvântul acesta pe care-l rostesc cu privire la voi, un cântec de jale pentru Casa lui Israel!
2 A căzut fecioara lui Israel
şi niciodată nu se va mai ridica!
A fost părăsită în propria-i ţară
şi nu este nimeni care s-o ridice!
3 Căci aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
«Cetatea care scotea o mie de luptători pentru Casa lui Israel
va rămâne doar cu o sută,
iar cea care scotea o sută
va rămâne doar cu zece.»
4 Aşa vorbeşte Domnul către Casa lui Israel:
«Căutaţi-Mă, ca să trăiţi!
5 Nu căutaţi Betelul,
nu vă duceţi la Ghilgal
şi nu treceţi la Beer-Şeba,
căci Ghilgalul va merge cu siguranţă în captivitate,
iar Betelul va ajunge în nenorocire[a].
6 Căutaţi-L pe Domnul, ca să trăiţi,
ca nu cumva El să treacă prin Casa lui Iosif[b] ca un foc
şi să o mistuie,
fără să fie nimeni în Betel care să stingă focul.»
7 Ei sunt cei ce prefac judecata în pelin
şi aruncă dreptatea la pământ!
8 El însă este Cel Ce a făcut Pleiadele şi Orionul,
Cel Ce preface întunericul în dimineaţă
şi preschimbă ziua în noapte,
Cel Ce cheamă apele mării
şi le varsă pe suprafaţa pământului –
Domnul este Numele Lui!
9 El aduce într-o clipă prăpădul peste cel tare
şi face să vină devastarea peste fortăreaţă.
Arestarea lui Pavel
27 Când cele şapte zile erau pe sfârşite, iudeii din Asia l-au văzut pe Pavel în Templu; ei au stârnit toată mulţimea şi au pus mâinile pe el, 28 strigând: „Bărbaţi israeliţi, veniţi în ajutor! Acesta este omul care-i învaţă pe toţi, pretutindeni, împotriva poporului nostru, împotriva Legii şi împotriva acestui loc! Ba încă a adus şi nişte greci în Templu şi a pângărit acest loc sfânt!“ 29 Căci îl văzuseră mai înainte în cetate pe Trofim efeseanul împreună cu Pavel şi credeau că Pavel îl adusese în Templu. 30 Toată cetatea s-a pus în mişcare, şi poporul a venit alergând din toate părţile. L-au prins pe Pavel şi l-au târât afară din Templu; şi imediat uşile au fost încuiate. 31 În timp ce încercau să-l omoare, s-a dus vestea la tribunul cohortei[a] că tot Ierusalimul este în agitaţie. 32 Acesta a luat imediat nişte soldaţi şi nişte centurioni[b] şi a alergat la ei. Când l-au văzut pe tribun şi pe soldaţi, au încetat să-l mai bată pe Pavel. 33 Atunci tribunul s-a apropiat, l-a arestat pe Pavel şi a poruncit să fie legat cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine era şi ce făcuse. 34 Unii din mulţime strigau una, alţii alta, aşa că, din cauza zarvei, neputând să afle exact ce se întâmplase, a poruncit să fie dus în fort. 35 Când a ajuns la trepte, Pavel a trebuit să fie dus de către soldaţi, din pricina violenţei mulţimii. 36 Căci mulţimea poporului se ţinea după el, strigând: „La moarte cu el!“
Pavel se adresează mulţimii
37 Chiar când urma să fie băgat în fort, Pavel i-a zis tribunului:
– Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?
Tribunul l-a întrebat:
– Ştii greceşte? 38 Deci nu eşti tu egipteanul care, cu câtva timp în urmă, a pornit o răscoală şi a dus în pustie patru mii de asasini[c]?
39 Pavel i-a răspuns:
– Eu sunt iudeu, din Tarsul Ciliciei, cetăţean al unei cetăţi nu lipsită de importanţă[d]. Dă-mi voie, te rog, să vorbesc poporului!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.