Revised Common Lectionary (Complementary)

⁸ Totodată, fiul omului, ascultă ce am să-ţi spun! Nu fi răzvrătit ca această Casă răzvrătită! Deschide gura şi mănâncă ceea ce-ţi voi da!“

⁹ M-am uitat şi am văzut o mână întinsă spre mine, iar în ea am văzut sulul unui document. ¹⁰ El l-a desfăşurat înaintea mea. Sulul era scris pe ambele părţi, fiind plin de plângeri, bocete şi vaiete.

3 El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ceea ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta, apoi du-te şi vorbeşte-i Casei lui Israel!“ ² Mi-am deschis gura şi El mi-a dat să mănânc sulul acela. ³ El mi-a mai zis: „Fiul omului, hrăneşte-ţi stomacul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul pe care ţi l-am dat!“ L-am mâncat şi, în gura mea, sulul a fost dulce ca mierea.

⁴ Apoi El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la cei din Casa lui Israel şi spune-le cuvintele Mele! ⁵ Căci nu eşti trimis la un popor cu o vorbire neînţeleasă şi cu o limbă greoaie, ci la Casa lui Israel. ⁶ Nu te trimit la popoare multe, cu vorbirea neînţeleasă şi cu limba greoaie, ale căror cuvinte nu le poţi înţelege. Cu siguranţă, dacă te-aş trimite la ele, te-ar asculta. ⁷ Cei din Casa lui Israel însă nu vor dori să te asculte, deoarece nu doresc să Mă asculte pe Mine. Căci toţi cei din Casa lui Israel au fruntea tare şi inima împietrită. ⁸ Iată, voi face faţa ta la fel de tare ca feţele lor şi fruntea ta – la fel de tare ca frunţile lor. ⁹ Voi face fruntea ta ca diamantul, mai tare decât cremenea. Nu te teme de ei şi nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt o Casă răzvrătită!“

¹⁰ El a continuat: „Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ţi le spun. ¹¹ Mergi de îndată la cei exilaţi din poporul tău! Vorbeşte-le şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn!»“

Suferinţele lui Pavel pentru Cristos

¹⁶ Vă spun din nou: nimeni să nu creadă că sunt nebun, dar, dacă o faceţi, atunci acceptaţi-mă ca şi cum aş fi nebun, ca să mă laud şi eu puţin! ¹⁷ În această încredere lăudăroasă, ceea ce spun nu este ceea ce Domnul ar vrea să spun, ci este ca o nebunie. ¹⁸ Întrucât mulţi se laudă potrivit firii, mă voi lăuda şi eu. ¹⁹ Căci voi sunteţi înţelepţi şi-i răbdaţi cu bucurie pe nebuni! ²⁰ Voi îngăduiţi dacă cineva vă înrobeşte, dacă cineva vă exploatează, dacă cineva vă abuzează, dacă cineva vă priveşte de sus, dacă cineva vă loveşte peste faţă. ²¹ O spun spre ruşinea mea, pentru că noi am fost prea slabi pentru aceasta. Dar cu orice altceva ar îndrăzni cineva să se laude – vorbesc ca un nebun – îndrăznesc şi eu să mă laud! ²² Sunt ei evrei? Şi eu sunt! Sunt ei israeliţi? Şi eu sunt! Sunt ei urmaşi ai lui Avraam? Şi eu sunt! ²³ Sunt ei slujitori ai lui Cristos? – vorbesc ca un ieşit din minţi. Eu sunt şi mai mult! Am trudit mult mai mult, am fost în închisoare mult mai mult, am fost biciuit mult mai sever, deseori în pericol de moarte; ²⁴ de cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una, ²⁵ de trei ori am fost bătut cu nuiele, o dată am fost împroşcat cu pietre, de trei ori am naufragiat, am fost o zi şi o noapte în largul mării, ²⁶ adesea în călătorii, în pericole pe râuri, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole din cauza celor din neamul meu, în pericole din cauza neamurilor, în pericole în cetate, în pericole în pustie, în pericole pe mare, în pericole datorită fraţilor falşi, ²⁷ muncind şi trudind din greu, deseori neputând dormi, flămând şi însetat, deseori fără hrană, în frig şi fără haine ²⁸ şi, dincolo de alte lucruri, era şi preocuparea mea zilnică: îngrijorarea mea pentru toate bisericile. ²⁹ Cine este slab şi eu să nu mă simt slab? Cine cade în păcat şi eu să nu ard?

³⁰ Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu lucrurile care îmi arată slăbiciunea. ³¹ Dumnezeu şi Tatăl Domnului Isus, Care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint. ³² În Damasc, guvernatorul regelui Areta^[a] a păzit cetatea Damasc ca să mă prindă, ³³ dar am fost coborât într-un coş, printr-o fereastră din zid, şi am scăpat din mâinile lui.