Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 30
Un psalm. Un cântec pentru dedicarea Casei. Al lui David.
1 Te voi înălţa, Doamne, căci m-ai ridicat
şi n-ai lăsat să se bucure duşmanii mei de mine.
2 Doamne, Dumnezeul meu, când am strigat către Tine după ajutor,
Tu m-ai vindecat.
3 Doamne, Tu ai ridicat sufletul meu din Locuinţa Morţilor;
m-ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se coboară în groapă.
4 Cântaţi Domnului, voi, credincioşii Lui,
şi lăudaţi aducerea-aminte a sfinţeniei Sale!
5 Mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine o viaţă întreagă.
Deşi plânsul poate înnopta cu mine, dimineaţa soseşte bucuria.
6 Când îmi mergea bine, ziceam:
„Nimic nu mă va clătina vreodată!“
7 Doamne, prin bunăvoinţa Ta întărisei muntele meu[a],
dar, când Ţi-ai ascuns faţa, m-a cuprins frica.
8 Doamne, către Tine am strigat,
la Stăpânul am căutat îndurare, zicând:
9 Ce câştig este de pe urma morţii mele,
atunci când mă cobor în groapă?
Poate să Te laude ţărâna,
poate ea să vorbească despre credincioşia Ta?
10 Ascultă-mă, Doamne, şi îndură-te de mine!
Fii Tu, Doamne, ajutorul meu!
11 Iar Tu mi-ai prefăcut bocetul în dans,
mi-ai înlăturat sacul de jale şi m-ai încins cu veselie,
12 pentru ca să-Ţi cânt slava şi să nu fiu mut!
Doamne, Dumnezeul meu, veşnic Te voi lăuda!
18 Strigă către Stăpânul,
o, zid al fiicei Sionului!
Lasă[a] lacrimile să curgă ca un râu
ziua şi noaptea!
Nu-ţi oferi nici un răgaz!
Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!
19 Ridică-te! Plângi în noapte,
la începutul străjilor![b]
Varsă-ţi inima, asemenea apei,
înaintea Stăpânului!
Ridică-ţi mâinile spre El
pentru viaţa copiilor tăi,
care sunt leşinaţi de foame
la capătul fiecărei străzi.
20 Priveşte, Doamne, şi ia aminte!
Cui i-ai mai făcut Tu aşa ceva?
Să-şi mănânce femeile rodul pântecului lor,
copiii pe care i-au dezmierdat?!
Să fie ucişi preoţii şi profeţii
în Lăcaşul Stăpânului?!
21 Băieţii şi bătrânii
zac împreună, doborâţi la pământ, pe străzi;
fecioarele şi tinerii mei
au căzut răpuşi de sabie.
I-ai ucis în ziua mâniei Tale
şi i-ai înjunghiat fără milă.
22 Ai chemat teroarea peste mine,
din toate părţile, ca la o zi de sărbătoare!
În ziua mâniei Domnului, nimeni n-a scăpat,
nici n-a supravieţuit!
Pe cei îngrijiţi şi crescuţi de mine
i-a nimicit vrăjmaşul.
31 S-a dus în Capernaum, o cetate din Galileea, şi, în ziua de Sabat, a început să dea învăţătură. 32 Oamenii se mirau de învăţătura Lui, întrucât cuvântul Lui avea autoritate. 33 În sinagogă era un om care avea un duh de demon necurat. El a strigat cu glas tare:
34 – Ha! Ce avem noi de-a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu Cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!
35 Isus l-a mustrat zicându-i:
– Taci şi ieşi afară din el!
Demonul l-a aruncat la pământ în mijlocul lor şi a ieşit din el fără să-i facă vreun rău.
36 Toţi au fost cuprinşi de uimire şi se întrebau unii pe alţii: „Ce înseamnă învăţătura aceasta? El porunceşte cu autoritate şi cu putere duhurilor necurate, iar ele ies afară!“ 37 Şi I s-a dus vestea în orice loc din regiune.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.