Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 30
Un psalm. Un cântec pentru dedicarea Casei. Al lui David.
1 Te voi înălţa, Doamne, căci m-ai ridicat
şi n-ai lăsat să se bucure duşmanii mei de mine.
2 Doamne, Dumnezeul meu, când am strigat către Tine după ajutor,
Tu m-ai vindecat.
3 Doamne, Tu ai ridicat sufletul meu din Locuinţa Morţilor;
m-ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se coboară în groapă.
4 Cântaţi Domnului, voi, credincioşii Lui,
şi lăudaţi aducerea-aminte a sfinţeniei Sale!
5 Mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine o viaţă întreagă.
Deşi plânsul poate înnopta cu mine, dimineaţa soseşte bucuria.
6 Când îmi mergea bine, ziceam:
„Nimic nu mă va clătina vreodată!“
7 Doamne, prin bunăvoinţa Ta întărisei muntele meu[a],
dar, când Ţi-ai ascuns faţa, m-a cuprins frica.
8 Doamne, către Tine am strigat,
la Stăpânul am căutat îndurare, zicând:
9 Ce câştig este de pe urma morţii mele,
atunci când mă cobor în groapă?
Poate să Te laude ţărâna,
poate ea să vorbească despre credincioşia Ta?
10 Ascultă-mă, Doamne, şi îndură-te de mine!
Fii Tu, Doamne, ajutorul meu!
11 Iar Tu mi-ai prefăcut bocetul în dans,
mi-ai înlăturat sacul de jale şi m-ai încins cu veselie,
12 pentru ca să-Ţi cânt slava şi să nu fiu mut!
Doamne, Dumnezeul meu, veşnic Te voi lăuda!
Mânia Domnului revărsată asupra lui Iuda
2 Cum a acoperit-o Stăpânul, cu norul mâniei Lui,[a]
pe fiica Sionului!
A aruncat măreţia lui Israel
din cer pe pământ.
În ziua mâniei Lui nu Şi-a mai adus aminte
de aşternutul[b] picioarelor Sale.
2 Stăpânul a spulberat fără milă
toate locuinţele lui Iacov.
În furia Lui, a dărâmat
fortăreţele fiicei lui Iuda;
a aruncat la pământ, în ocară,
regatul şi pe conducătorii lui.
3 În mânia Lui aprigă, a retezat
întreaga putere[c] a lui Israel.
La apropierea duşmanului,
Şi-a retras dreapta de la el;
El a ars în Iacov, ca o văpaie
ce mistuie totul în jurul ei.
4 Asemenea unui vrăjmaş, Şi-a încordat arcul
şi Şi-a pregătit dreapta;
asemenea unui duşman, a distrus
tot ce era plăcut privirilor.
Şi-a revărsat mânia ca un foc
peste cortul[d] fiicei Sionului.
5 Stăpânul a ajuns asemenea unui vrăjmaş:
l-a spulberat pe Israel,
i-a spulberat toate palatele
şi i-a distrus fortăreţele.
S-au înmulţit bocetele şi vaietele
în mijlocul fiicei lui Iuda.
6 Şi-a devastat Locuinţa[e] ca pe o grădină,
şi-a distrus locul Lui de întâlnire.
Domnul a făcut să fie uitate în Sion
sărbătorile şi Sabatele.
În indignarea Lui aprigă, i-a îndepărtat
pe rege şi pe preot.
7 Stăpânul Şi-a respins altarul,
Şi-a abandonat Lăcaşul.
A dat în mâinile vrăjmaşului
zidurile palatelor lui.
Ei au strigat în Casa Domnului
ca într-o zi de sărbătoare.
8 Domnul a hotărât să distrugă
zidul fiicei Sionului.
El a întins o linie de măsurat
şi nu Şi-a retras mâna de la distrugere.
El a făcut întăritura şi zidul să plângă,
astfel că ele suferă împreună.
9 Porţile ei au fost îngropate în pământ,
iar zăvoarele i-au fost rupte şi distruse.
Regele şi conducătorii ei sunt exilaţi printre neamuri,
Legea nu mai este,
iar profeţii ei nu mai primesc
nici o vedenie de la Domnul.
10 Bătrânii fiicei Sionului
stau pe pământ tăcuţi;
şi-au presărat ţărână deasupra capului
şi s-au îmbrăcat cu saci.
Fecioarele Ierusalimului
îşi pleacă capul în pământ.
11 Ochii mei s-au sfârşit de atâta plâns,
iar măruntaiele-mi fierb;
ficatul mi se varsă pe pământ,
deoarece fiica poporului meu este zdrobită;
copiii şi cei alăptaţi
sunt leşinaţi pe străzile cetăţii.
12 Ei zic către mamele lor:
„Unde este pâinea şi vinul?“
şi cad leşinaţi, asemenea răniţilor,
pe drumurile cetăţii,
dându-şi ultima suflare
la pieptul mamelor lor.
Încurajarea generozităţii
8 Vreau să ştiţi, fraţilor, despre harul pe care Dumnezeu l-a dat în bisericile din Macedonia, 2 pentru că, fiind încercaţi deosebit de mult prin necazuri, bucuria lor abundentă şi marea lor sărăcie au rezultat într-o manifestare de har abundentă. 3 Eu depun mărturie că ei au dat din proprie iniţiativă, după puterea lor şi chiar dincolo de puterea lor, 4 rugându-ne cu multă insistenţă pentru harul de a fi părtaşi la această slujire pentru sfinţi, 5 şi nu aşa cum ne-am aşteptat, ci s-au dedicat pe ei înşişi, mai întâi Domnului, iar apoi, prin voia lui Dumnezeu, nouă. 6 Astfel, l-am îndemnat pe Titus, pentru că el a început mai devreme această lucrare, să ducă la capăt această binefacere a harului din partea voastră. 7 Acum, aşa cum vă distingeţi în toate – în credinţă, în vorbire, în cunoaştere, într-o dedicare totală şi în dragostea pe care aţi învăţat-o de la noi – să vă distingeţi şi în această binefacere a harului.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.