Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 92
Un psalm. Un cântec. Pentru Sabat.
1 Bine este să se aducă laudă Domnului,
să se cânte Numelui Tău, Preaînalte,
2 să se vestească dimineaţa îndurarea Ta
şi credincioşia Ta – noaptea,
3 cu lira cea cu zece corzi, cu harfa[a]
şi în sunet de liră.
4 Căci Tu mă înveseleşti, Doamne, prin ceea ce înfăptuieşti;
la lucrările mâinilor Tale strig de bucurie!
12 Cel drept înmugureşte ca palmierul
şi creşte ca cedrul din Liban.
13 Cei sădiţi în Casa Domnului,
înmuguresc în curţile Dumnezeului nostru.
14 Ei rodesc până la bătrâneţe,
sunt plini de miez şi de verdeaţă,
15 ca să se facă de cunoscut că Domnul este drept.
Stânca mea! În El nu există nedreptate!
14 Domnul Dumnezeu i-a zis şarpelui: „Pentru că ai făcut aceasta,
blestemat eşti între toate vitele
şi între toate animalele sălbatice;
pe pântece te vei târî
şi vei mânca ţărână toată viaţa.
15 Voi pune duşmănie între tine şi femeie,
între sămânţa[a] ta şi sămânţa ei;
Sămânţa ei îţi va zdrobi capul,
iar tu îi vei zdrobi călcâiul.“
16 Femeii i-a zis:
„Îţi voi mări mult durerile naşterii;
în durere vei naşte copii.
Dorinţa ta va fi pentru soţul tău,
iar el va stăpâni peste tine.[b]“
17 Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat de soţia ta şi ai mâncat din pomul din care-ţi poruncisem să nu mănânci,
blestemat este pământul din cauza ta;
cu trudă îţi vei lua hrana din el
toată viaţa ta.
18 Spini şi mărăcini îţi va da,
iar tu vei mânca din plantele câmpului.
19 Cu sudoarea frunţii tale
îţi vei mânca pâinea,
până când te vei întoarce în pământ,
pentru că din el ai fost luat;
căci ţărână eşti
şi în ţărână te vei întoarce.“
20 Adam a numit-o Eva[c] pe soţia sa, pentru că ea a fost mama tuturor celor vii.
21 Domnul Dumnezeu a făcut haine de piele pentru Adam şi pentru soţia sa şi i-a îmbrăcat. 22 Atunci Domnul Dumnezeu a zis: „Omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul; acum el şi-ar putea întinde mâna să ia şi din pomul vieţii ca să mănânce şi va trăi veşnic.“ 23 De aceea Domnul Dumnezeu l-a alungat pe om afară din grădina Eden, ca să muncească pământul din care a fost luat. 24 După ce l-a alungat pe om, a pus la răsăritul[d] grădinii Eden nişte heruvimi şi o sabie învăpăiată care se rotea, ca să păzească drumul spre pomul vieţii.
Isus, făcut asemenea fraţilor Săi
5 Nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare, despre care vorbim, 6 ci cineva a mărturisit solemn undeva, spunând:
„Ce este omul ca să-Ţi aminteşti de el
şi fiul omului ca să-Ţi pese de el?
7 Totuşi, Tu l-ai făcut cu puţin[a] mai prejos decât pe îngeri
şi l-ai încoronat cu slavă şi cu cinste;
8 i-ai pus totul sub picioare.“[b]
Dacă i le-a supus pe toate, n-a lăsat nimic care să nu-i fie supus, dar acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse. 9 Îl vedem însă pe Isus, Care a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii, încoronat acum cu slavă şi onoare datorită morţii pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toţi.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.