Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 74
Un maschil[a] al lui Asaf
1 Dumnezeule, de ce ne respingi neîncetat?
De ce-Ţi aprinzi mânia împotriva turmei păşunii Tale?
2 Adu-Ţi aminte de adunarea Ta, pe care ai cumpărat-o în vechime
şi ai răscumpărat-o ca seminţie a moştenirii Tale;
adu-Ţi aminte de muntele Sion, pe care l-ai locuit!
3 Îndreaptă-Ţi paşii spre aceste ruine eterne,
unde duşmanul a prăpădit totul în Lăcaşul cel sfânt!
4 Potrivnicii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire;
şi-au pus însemnele lor ca semne.
5 Şi-au făcut un nume asemenea celor ce ridică topoarele
ca să croiască drum prin pădure.
6 Şi-au ascuţit uneltele împotriva gravurilor lui,
zdrobindu-le cu lovituri de secure şi de bardă.
7 Au pus foc Lăcaşului Tău,
au întinat locuinţa Numelui Tău!
8 Şi-au zis: „Îi vom prăpădi pe toţi!“,
apoi au dat foc tuturor altarelor lui Dumnezeu din ţară.
9 Nu ne mai putem vedea semnele, nu mai sunt profeţi
şi nici unul dintre noi nu ştie până când vor dura toate acestea!
10 Dumnezeule, până când va mai batjocori vrăjmaşul?
Va defăima duşmanul pentru totdeauna Numele Tău?
11 De ce Ţi-ai retras mâna şi dreapta Ta?
Scoate-o din sân şi pune capăt acestei stări!
12 Dumnezeu este împăratul meu din vechime
şi Cel Ce aduce izbăviri peste pământ[b].
13 Tu, cu puterea Ta, ai despărţit Marea,
ai zdrobit capetele monstrului Tanin din ape.
14 Tu ai sfărâmat capetele Leviatanului[c]
şi l-ai dat de mâncare poporului din pustietăţi.
15 Tu ai deschis izvoare şi ueduri
şi ai uscat râuri care nu seacă.
16 A Ta este ziua; a Ta este şi noaptea.
Tu ai rânduit luna şi soarele.
17 Tu ai stabilit hotarele pământului,
vara şi iarna Tu le-ai făurit.
18 Adu-Ţi aminte
că duşmanul Te defăimează, Doamne,
şi un popor nebun batjocoreşte Numele Tău.
19 Nu lăsa pradă fiarelor viaţa turturelei Tale,
nu uita pentru totdeauna viaţa necăjiţilor Tăi!
20 Ai în vedere legământul,
căci locurile dosnice ale ţării sunt pline
de cuiburi ale violenţei!
21 Fă ca cel asuprit să nu se întoarcă amărât!
Fă ca nevoiaşul şi sărmanul să laude Numele Tău!
22 Ridică-Te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina!
Adu-Ţi aminte de ocările zilnice ale celui nebun!
23 Nu uita glasul duşmanilor Tăi
şi larma potrivnicilor Tăi care sporeşte mereu!
16 Doamne, ei Te-au căutat
când erau în necaz;
când îi disciplinai,
ei îşi revărsau tânguirea înaintea Ta.[a]
17 Ca o femeie însărcinată şi gata să nască,
care se zvârcoleşte şi ţipă în durerile ei,
aşa eram noi înaintea Ta, Doamne.
18 Am purtat în pântece copii, ne-am zvârcolit în dureri,
dar am născut vânt.
Mântuirea n-am adus-o pe pământ
şi nu i-am născut pe locuitorii lumii.
19 Dar morţii tăi se vor întoarce la viaţă,
trupurile lor se vor ridica.
Treziţi-vă şi cântaţi de bucurie,
cei ce locuiţi în ţărână,
căci roua voastră este o rouă strălucitoare,
iar pământul îi va naşte pe cei ce au murit[b]!
20 Du-te, poporul Meu, intră în odăile tale
şi închide-ţi uşile după tine!
Ascunde-te pentru o scurtă vreme,
până trece indignarea!
21 Căci, iată! Domnul iese din locuinţa Sa
ca să-i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor.
Pământul va arăta sângele vărsat pe el
şi nu îşi va mai ascunde ucişii.
Restaurarea lui Israel
27 În ziua aceea
Domnul va pedepsi,
cu sabia Sa aspră, mare şi puternică,
Leviatanul, şarpele fugar,
Leviatanul, şarpele încolăcit.
Va ucide monstrul Tanin din mare![c]
Isus şi Beelzebub
14 Isus a scos un demon care era mut şi, după ce demonul a ieşit, omul care fusese mut a început să vorbească, iar mulţimile se mirau. 15 Unii dintre ei însă ziceau: „El scoate demonii cu ajutorul lui Beelzebul[a], conducătorul demonilor!“ 16 Alţii, ca să-L pună la încercare, Îi cereau un semn din cer[b].
17 Dar Isus le cunoştea gândurile, aşa că le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei înseşi este ruinată şi o casă dezbinată împotriva ei înseşi se prăbuşeşte. 18 Dacă Satan este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui?! Căci voi ziceţi că Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul! 19 Şi dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii[c] voştri cu ajutorul cui îi scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri! 20 Dar dacă Eu scot demonii cu degetul lui Dumnezeu[d], atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi!
21 Când cel puternic, pe deplin înarmat, îşi păzeşte propria curte, bunurile lui sunt în siguranţă. 22 Dar când vine unul şi mai puternic şi-l biruieşte, îi ia toate armele pe care s-a bazat şi apoi împarte prăzile. 23 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine, risipeşte.
24 Când duhul necurat iese afară dintr-un om, el umblă prin locuri pustii, căutând odihnă, dar n-o găseşte. Atunci îşi spune: «Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit!» 25 Şi când vine, o găseşte măturată şi împodobită. 26 Atunci se duce şi mai ia alte şapte duhuri, mai rele decât el, şi intră şi locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi.“
27 În timp ce Isus spunea aceste lucruri, o femeie din mulţime şi-a înălţat glasul şi a zis: „Ferice de pântecele care Te-a născut şi de sânii care Te-au alăptat!“ 28 Dar El a zis: „Ferice mai degrabă de cei ce aud Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.