Revised Common Lectionary (Complementary)

⁸ Ei au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea amurgului^[a] şi s-au ascuns de Domnul Dumnezeu printre pomii din grădină. ⁹ Dar Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam şi i-a zis:

– Unde eşti?

¹⁰ – Am auzit glasul Tău în grădină, a răspuns el, dar mi-a fost teamă pentru că eram gol; de aceea m-am ascuns.

¹¹ Dumnezeu l-a întrebat:

– Cine ţi-a spus că eşti gol? Ai mâncat cumva din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci?

¹² – Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine mi-a dat din pom şi am mâncat, a răspuns Adam.

¹³ Atunci Domnul Dumnezeu i-a zis femeii:

– Ce ai făcut?

– Şarpele m-a înşelat şi am mâncat, a răspuns femeia.

¹⁴ Domnul Dumnezeu i-a zis şarpelui: „Pentru că ai făcut aceasta,

Psalmul 130

Un cântec de pelerinaj

¹³ Însă, fiindcă avem acelaşi duh al credinţei, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!“^[a], şi noi credem, şi de aceea vorbim. ¹⁴ Ştim că Cel Ce L-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va duce împreună cu voi în prezenţa Sa. ¹⁵ Toate sunt pentru voi, pentru ca harul, atingând mulţi oameni, să facă să abunde mulţumirea, spre slava lui Dumnezeu.

¹⁶ De aceea, noi nu ne descurajăm ci, chiar dacă omul nostru din afară piere, totuşi omul nostru dinăuntru este înnoit din zi în zi. ¹⁷ Căci necazul nostru uşor de purtat şi temporar, lucrează în noi o greutate veşnică de slavă, dincolo de orice imaginaţie. ¹⁸ Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd, deoarece cele care se văd sunt trecătoare, dar cele care nu se văd sunt veşnice.

Lăcaşul nostru ceresc

5 Noi ştim într-adevăr că, dacă este distrusă casa cortului nostru pământesc, avem o locuinţă de la Dumnezeu, o casă veşnică în ceruri, care nu este făcută de mâini omenești.

Isus şi Beelzebul

²⁰ Au venit apoi în casă, dar mulţimea s-a adunat din nou, aşa că ei nu puteau nici măcar să mănânce. ²¹ Când au auzit ai Lui ce se întâmplă, au ieşit să-L înşface, căci ziceau că a înnebunit. ²² Cărturarii care veniseră de la Ierusalim ziceau că îl are în El pe Beelzebul^[a] şi că scoate demonii cu ajutorul conducătorului demonilor.

²³ Isus i-a chemat la El şi le-a vorbit în pilde^[b]: „Cum poate Satan^[c] să-l scoată afară pe Satan?! ²⁴ Dacă o împărăţie este dezbinată împotriva ei înseşi, împărăţia aceea nu poate dăinui. ²⁵ Şi dacă o casă este dezbinată împotriva ei înseşi, casa aceea nu va putea dăinui. ²⁶ Aşadar, dacă Satan se ridică împotriva lui însuşi şi este dezbinat, atunci nu poate dăinui, ci i-a venit sfârşitul. ²⁷ Nimeni nu poate să intre în casa celui puternic şi să-i fure lucrurile, decât dacă îl leagă mai întâi pe cel puternic! Abia atunci îi va putea jefui casa. ²⁸ Adevărat vă spun că oamenilor le vor fi iertate toate păcatele şi toate blasfemiile pe care le vor rosti, ²⁹ dar cel ce blasfemiază împotriva Duhului Sfânt nu va avea parte de iertare în veci, ci este vinovat de un păcat veşnic.“

³⁰ Spunea astfel pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat!“

Mama şi fraţii lui Isus

³¹ Atunci mama şi fraţii Lui au venit şi, stând afară, au trimis să-L cheme.^{[d] 32} Mulţimea care şedea în jurul Lui I-a zis:

– Iată că mama Ta, fraţii Tăi (şi surorile Tale)^[e] sunt afară şi Te caută!

³³ Isus le-a răspuns:

– Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?

³⁴ Şi rotindu-şi privirea peste cei ce şedeau în jurul Lui, a zis:

– Iată mama Mea şi fraţii Mei! ³⁵ Căci cel ce face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.