Revised Common Lectionary (Complementary)
7 Să se facă tăcere înaintea Stăpânului Domn,
fiindcă ziua Domnului este aproape!
Domnul a pregătit o jertfă[a]
şi Şi-a pus deoparte oaspeţii.
12 În vremea aceea,
voi răscoli Ierusalimul cu felinare
şi-i voi pedepsi pe cei mulţumiţi[a],
pe cei ce sunt ca vinul care se îngroaşă pe drojdiile lui[b],
pe cei care zic în inimile lor:
«Domnul nu va face nici bine,
dar nu va face nici rău!»
13 Averea lor va fi de jaf,
iar casele lor vor fi pustiite.
Îşi vor zidi case,
dar nu vor locui în ele!
Îşi vor planta vii,
dar nu le vor bea vinul!
Ziua cea mare a Domnului
14 Ziua cea mare a Domnului este aproape;
este aproape şi se grăbeşte să vină!
Vuietul zilei Domnului este amarnic;
la fel este şi urletul celui viteaz acolo.
15 Ziua aceea va fi o zi a furiei,
o zi de necaz şi strâmtorare,
o zi de pustiire şi distrugere,
o zi de întuneric şi negură,
o zi cu nori şi întunecime,
16 o zi a trâmbiţei şi a strigătului de război
împotriva cetăţilor fortificate
şi a turnurilor înalte!
17 Voi aduce un aşa necaz asupra oamenilor,
încât vor bâjbâi ca nişte orbi,
căci au păcătuit împotriva Domnului.
Sângele le va fi vărsat ca praful,
iar măruntaiele − ca balega.
18 Nici argintul şi nici aurul lor
nu vor putea să-i scape
în ziua furiei Domnului!
Întreaga ţară[c] va fi mistuită
de focul geloziei Sale,
căci El va aduce cu siguranţă o nimicire grabnică
asupra tuturor locuitorilor ţării[d].“
CARTEA A PATRA
Psalmul 90
O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu
1 Stăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru
generaţii la rând.
2 Înainte ca să se fi născut munţii,
înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul şi lumea,
din veşnicie până în vecie, Tu eşti Dumnezeu.
3 Tu întorci pe oameni în ţărână,
spunându-le: „Întoarceţi-vă, fii ai omului!“
4 Da, o mie de ani înaintea Ta
sunt ca ziua de ieri care a trecut,
ca o strajă a nopţii[a].
5 Tu îi mături pe oameni ca prin somn;
ei sunt ca iarba care răsare dimineaţa.
6 Deşi răsare dimineaţa, ea trece iute,
aşa încât seara este veştejită şi se usucă.
7 Suntem mistuiţi de mânia Ta
şi îngroziţi de furia Ta.
8 Ai pus vina noastră înaintea Ta
şi ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feţei Tale.
9 Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale;
anii noştri se sfârşesc repede, ca un geamăt.
10 Deşi anii noştri ajung la şaptezeci,
iar dacă avem putere – chiar până la optzeci,
cei mai mulţi dintre ei sunt[a] numai necaz şi trudă,
căci trec repede, iar noi zburăm.
11 Cine cunoaşte însă tăria mâniei Tale
şi teama pe care o insuflă furia Ta?[b]
12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele,
ca să avem parte de o inimă înţeleaptă!
5 Cât despre vremuri şi date, fraţilor, nu aveţi nevoie să vi se scrie, 2 pentru că voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. 3 Când vor spune: „Pace şi siguranţă!“, atunci un dezastru neaşteptat va veni asupra lor, ca durerile naşterii peste pântecele celei însărcinate şi nu vor putea nicicum să scape. 4 Însă voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, aşa încât ziua aceea să vă surprindă ca un hoţ. 5 Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem fii ai nopţii sau ai întunericului. 6 Aşadar, să nu mai dormim, cum fac alţii, ci să veghem şi să fim treji, 7 pentru că cei ce dorm, dorm noaptea, iar cei ce beau, beau noaptea. 8 Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne punem platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii. 9 Căci Dumnezeu nu ne-a destinat pentru mânie, ci pentru a primi mântuirea, prin Domnul nostru Isus Cristos, 10 Care a murit pentru noi, pentru ca, fie că suntem treji, fie că dormim, să trăim împreună cu El. 11 De aceea, încurajaţi-vă unii pe alţii şi întăriţi-vă unii pe alţii, aşa cum, de fapt, şi faceţi.
Pilda talanţilor
14 Căci va fi ca atunci când un om, urmând să plece într-o călătorie, şi-a chemat sclavii şi le-a încredinţat averile lui. 15 Unuia i-a dat cinci talanţi[a], altuia – doi, iar altuia – unul, fiecăruia după puterea lui; apoi a plecat. Imediat, 16 cel ce primise cinci talanţi s-a dus şi i-a investit şi a câştigat alţi cinci. 17 Tot aşa, cel ce primise doi a câştigat şi el alţi doi. 18 Dar cel ce primise unul s-a dus şi a săpat o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.
19 După mult timp, stăpânul acelor sclavi a venit şi a început să-şi pună în ordine socotelile cu ei. 20 Cel ce primise cinci talanţi a venit şi a adus încă cinci talanţi, zicând:
– Stăpâne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată, am mai câştigat încă cinci!
21 Stăpânul i-a zis:
– Bine, sclav bun şi credincios! Pentru că ai fost credincios peste puţine lucruri, te voi pune responsabil peste multe! Intră în bucuria stăpânului tău!
22 A venit apoi cel ce primise doi talanţi şi a zis:
– Stăpâne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată, am mai câştigat doi!
23 Stăpânul i-a zis:
– Bine, sclav bun şi credincios! Pentru că ai fost credincios peste puţine lucruri, te voi pune responsabil peste multe! Intră în bucuria stăpânului tău!
24 A venit şi cel ce primise un talant şi a zis:
– Stăpâne, am ştiut că eşti un om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat, 25 aşa că mi-a fost teamă şi m-am dus şi ţi-am ascuns talantul în pământ. Iată aici talantul tău!
26 Stăpânul i-a răspuns:
– Sclav rău şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că adun de unde n-am împrăştiat? 27 Atunci trebuia ca tu să-mi fi pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcere, să primesc cu dobândă ceea ce era al meu!
28 Aşadar, luaţi-i talantul şi daţi-i-l celui ce are zece talanţi! 29 Căci oricui are, i se va da mai mult şi va avea din abundenţă, dar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ce are! 30 Iar pe sclavul acela nefolositor aruncaţi-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.