Revised Common Lectionary (Complementary)
CARTEA A PATRA
Psalmul 90
O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu
1 Stăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru
generaţii la rând.
2 Înainte ca să se fi născut munţii,
înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul şi lumea,
din veşnicie până în vecie, Tu eşti Dumnezeu.
3 Tu întorci pe oameni în ţărână,
spunându-le: „Întoarceţi-vă, fii ai omului!“
4 Da, o mie de ani înaintea Ta
sunt ca ziua de ieri care a trecut,
ca o strajă a nopţii[a].
5 Tu îi mături pe oameni ca prin somn;
ei sunt ca iarba care răsare dimineaţa.
6 Deşi răsare dimineaţa, ea trece iute,
aşa încât seara este veştejită şi se usucă.
7 Suntem mistuiţi de mânia Ta
şi îngroziţi de furia Ta.
8 Ai pus vina noastră înaintea Ta
şi ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feţei Tale.
9 Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale;
anii noştri se sfârşesc repede, ca un geamăt.
10 Deşi anii noştri ajung la şaptezeci,
iar dacă avem putere – chiar până la optzeci,
cei mai mulţi dintre ei sunt[a] numai necaz şi trudă,
căci trec repede, iar noi zburăm.
11 Cine cunoaşte însă tăria mâniei Tale
şi teama pe care o insuflă furia Ta?[b]
12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele,
ca să avem parte de o inimă înţeleaptă!
Profeţie împotriva idolatrului Israel
6 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a vorbit astfel: 2 „Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre munţii lui Israel şi profeţeşte împotriva lor. 3 Să spui: «Munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Stăpânului Domn! Aşa vorbeşte Stăpânul Domn către munţi şi către dealuri, către trecători şi către văi: ‘Iată, voi aduce împotriva voastră sabia şi vă voi nimici înălţimile. 4 Altarele voastre vor fi pustiite şi altarele voastre pentru tămâiere vor fi zdrobite. Îi voi doborî pe răniţii voştri înaintea idolilor voştri. 5 Voi aşeza hoiturile israeliţilor înaintea idolilor lor şi le voi împrăştia oasele de jur împrejurul altarelor lor. 6 Pretutindeni unde veţi locui, cetăţile vor fi pustiite şi înălţimile vor fi dărâmate, astfel încât altarele voastre vor fi pustiite şi devastate, idolii voştri vor fi zdrobiţi şi desfiinţaţi, altarele voastre pentru tămâiere vor fi dărâmate, iar lucrările voastre vor fi nimicite. 7 Cel lovit de moarte va cădea înaintea ochilor voştri şi veţi şti atunci că Eu sunt Domnul. 8 Voi lăsa însă în viaţă câţiva fugari de-ai voştri, care vor scăpa de sabie printre neamuri, atunci când vă voi împrăştia în diferite ţări. 9 Acolo, printre neamurile unde au fost duşi în captivitate, fugarii voştri îşi vor aminti de Mine, Cel Care am fost mâhnit din pricina inimii lor adultere, care s-a depărtat de Mine, şi din pricina ochilor lor care priveau cu poftă după idolii lor. Atunci le va fi scârbă de toate răutăţile pe care le-au săvârşit şi de toate urâciunile lor. 10 Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul şi că nu în zadar am zis că le voi face răul acesta.’»“
11 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Bate din palme, dă din picioare şi zi: «Vai!», din cauza tuturor urâciunilor şi răutăţilor Casei lui Israel, care va fi doborâtă de sabie, de foamete şi de molimă! 12 Cel de departe va muri de molimă şi cel de aproape va cădea răpus de sabie; iar cel ce va fi lăsat şi cruţat va muri de foame. Aşa Îmi voi domoli furia împotriva lor. 13 Şi vor şti că Eu sunt Domnul, atunci când cei străpunşi ai lor vor zăcea printre idolii lor, împrejurul altarelor lor, pe orice deal înalt, pe orice vârf de munte, sub orice copac verde şi sub orice stejar stufos, adică în toate locurile unde au ars tămâie mirositoare tuturor idolilor lor. 14 Îmi voi întinde mâna împotriva lor şi voi da ţara pradă devastării şi distrugerii din pustie până la Dibla[a], în toate aşezările lor. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.“
Cele şapte vase ale mâniei lui Dumnezeu
16 Am auzit un glas puternic spunându-le din Templu celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte vase ale mâniei lui Dumnezeu!“
2 Primul s-a dus şi şi-a vărsat vasul pe pământ. Şi peste oamenii care aveau semnul fiarei şi se închinaseră imaginii ei a venit o rană urâtă şi dureroasă.
3 Al doilea şi-a vărsat vasul în mare. Şi ea s-a făcut ca sângele unui om mort, iar toate vietăţile care erau în mare au murit.
4 Al treilea şi-a vărsat vasul în râuri şi în izvoarele apelor. Şi ele s-au transformat în sânge. 5 L-am auzit pe îngerul apelor spunând:
„Tu eşti drept – Tu, Cel Care eşti şi Care erai, Tu, Cel Sfânt –
pentru că ai judecat aceste lucruri[a].
6 Fiindcă ei au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor,
le-ai dat şi Tu să bea sânge!
Sunt vrednici de aceasta!“
7 Şi am auzit altarul spunând:
„Da, Doamne, Dumnezeule Atotputernic,
judecăţile Tale sunt adevărate şi drepte!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.