Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 144
Al lui David
1 Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
Cel Ce-mi deprinde mâinile pentru luptă
şi degetele pentru război,
2 Binefăcătorul[a] meu, Fortăreaţa mea,
Întăritura mea, Izbăvitorul meu,
Scutul meu, Cel în Care mă încred,
Cel Care-mi supune poporul![b]
3 Doamne, ce este omul, ca să-Ţi pese de el,
ce este fiul omului, ca să te gândeşti la el?
4 Omul este ca un abur,
iar zilele lui sunt ca umbra care trece.
5 Doamne, apleacă-Ţi cerurile şi coboară;
atinge munţii, ca să fumege!
6 Aprinde fulgerul şi împrăştie-i pe duşmanii mei;
aruncă săgeţile Tale şi pune-i pe fugă!
7 Întinde-Ţi mâna din înălţime!
Scapă-mă şi izbăveşte-mă
din apele cele mari,
din mâna fiilor celui străin,
8 a căror gură vorbeşte nimicuri[c]
şi a căror dreaptă este înşelătoare!
9 Dumnezeule, Îţi voi cânta un cântec nou,
Îţi voi cânta cu lira cu zece corzi,
10 Ţie, Care le dai regilor biruinţa,
Care îl scapi pe robul Tău, David, de sabia celui rău!
11 Numai scapă-mă, izbăveşte-mă
din mâna fiilor celui străin,
a căror gură vorbeşte nimicuri
şi a căror dreaptă este înşelătoare!
12 Atunci fiii noştri, în tinereţea lor, vor fi ca nişte plante
bine crescute,
fetele noastre sunt ca nişte stâlpi sculptaţi
care susţin[d] un palat.
13 Grânarele noastre vor fi pline,
gemând de tot felul de roade;
turmele şi cirezile noastre ni se vor înmulţi cu miile
şi cu zecile de mii pe păşunile noastre;
14 vitele noastre vor fi bine hrănite;[e]
nu vom avea parte nici de spărturi de ziduri,
nici de înrobire,
nici de ţipăt pe uliţele noastre.
15 Ferice de poporul care are parte de acestea!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!
Corul
5 Cine este aceea care apare din pustie
sprijinindu-se de iubitul ei?
Sulamita
Te-am trezit sub măr,
acolo unde mama ta te-a conceput,
acolo unde a suferit durerile pentru a te naşte.
6 Pune-mă ca o pecete pe inima ta
şi asemenea unui semn pe braţul tău!
Fiindcă dragostea este puternică precum moartea,
iar ardoarea[a] ei este de neînduplecat precum Locuinţa Morţilor[b];
flăcările ei sunt flăcări de foc,
flăcări mistuitoare![c]
7 Apele mari nu pot să stingă dragostea,
râurile nu sunt în stare să o înece!
Dacă un om ar dărui
toate bogăţiile din casa lui pentru iubire,
ar fi doar profund dispreţuit![d]
Corul
8 Avem o soră tânără
căreia nu i-au crescut încă sânii.
Ce vom face pentru sora noastră
în ziua când va fi peţită?
9 Dacă este un perete,
vom construi pe el turnuri de argint,
iar dacă este o uşă
o vom închide cu scânduri de cedru!
Sulamita
10 Eu sunt un zid,
iar sânii mei sunt ca nişte turnuri!
Şi astfel am devenit în ochii lui
ca una care i-a adus împlinire![e]
11 Solomon avea o vie in Baal-Hamon;
el a încredinţat-o unor îngrijitori
şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei
o mie de şecheli[f] de argint.
12 Via mea, este a mea şi numai a mea!
Cei o mie de şecheli să-ţi revină ţie, Solomoane,
iar două sute[g] celor ce-i îngrijesc rodul!
Iubitul
13 Tu, care locuieşti în grădini,
însoţită de prieteni,
dă-mi voie să-ţi aud glasul!
Sulamita
14 Aleargă, iubitul meu,
fii asemenea unei gazele
sau asemenea unui pui de cerb
peste munţii înmiresmaţi!
Uneltire împotriva lui Isus
45 Mulţi dintre iudeii care au venit la Maria şi care au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. 46 Dar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus. 47 Conducătorii preoţilor şi fariseii au adunat Sinedriul[a] şi au zis:
– Ce să facem? Omul Acesta face multe semne. 48 Dacă-L lăsăm să continue aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici atât locul[b], cât şi neamul!
49 Însă unul dintre ei, Caiafa[c], care era mare preot în anul acela, le-a zis:
– Voi nu ştiţi nimic! 50 Nu vă daţi seama că este mai de folos pentru voi să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întregul neam?!
51 Dar nu a spus lucrul acesta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus urma să moară pentru neam 52 şi nu numai pentru neam, ci şi ca să-i adune laolaltă[d] pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. 53 Aşadar, din ziua aceea au plănuit să-L omoare.
54 Ca urmare, Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în regiunea din apropierea pustiei, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo cu ucenicii.
55 Paştele iudeilor era aproape şi mulţi din ţinutul acela se suiau la Ierusalim înainte de Paşte ca să se curăţească. 56 Ei Îl căutau pe Isus şi-şi spuneau unii altora, în timp ce stăteau în Templu: „Ce credeţi? Nu va veni la sărbătoare?“ 57 Dar conducătorii preoţilor şi fariseii dăduseră poruncă ca, dacă cineva ştie unde este, să le dea de ştire, astfel încât să-L poată aresta.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.