Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 144
Al lui David
1 Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
Cel Ce-mi deprinde mâinile pentru luptă
şi degetele pentru război,
2 Binefăcătorul[a] meu, Fortăreaţa mea,
Întăritura mea, Izbăvitorul meu,
Scutul meu, Cel în Care mă încred,
Cel Care-mi supune poporul![b]
3 Doamne, ce este omul, ca să-Ţi pese de el,
ce este fiul omului, ca să te gândeşti la el?
4 Omul este ca un abur,
iar zilele lui sunt ca umbra care trece.
5 Doamne, apleacă-Ţi cerurile şi coboară;
atinge munţii, ca să fumege!
6 Aprinde fulgerul şi împrăştie-i pe duşmanii mei;
aruncă săgeţile Tale şi pune-i pe fugă!
7 Întinde-Ţi mâna din înălţime!
Scapă-mă şi izbăveşte-mă
din apele cele mari,
din mâna fiilor celui străin,
8 a căror gură vorbeşte nimicuri[c]
şi a căror dreaptă este înşelătoare!
9 Dumnezeule, Îţi voi cânta un cântec nou,
Îţi voi cânta cu lira cu zece corzi,
10 Ţie, Care le dai regilor biruinţa,
Care îl scapi pe robul Tău, David, de sabia celui rău!
11 Numai scapă-mă, izbăveşte-mă
din mâna fiilor celui străin,
a căror gură vorbeşte nimicuri
şi a căror dreaptă este înşelătoare!
12 Atunci fiii noştri, în tinereţea lor, vor fi ca nişte plante
bine crescute,
fetele noastre sunt ca nişte stâlpi sculptaţi
care susţin[d] un palat.
13 Grânarele noastre vor fi pline,
gemând de tot felul de roade;
turmele şi cirezile noastre ni se vor înmulţi cu miile
şi cu zecile de mii pe păşunile noastre;
14 vitele noastre vor fi bine hrănite;[e]
nu vom avea parte nici de spărturi de ziduri,
nici de înrobire,
nici de ţipăt pe uliţele noastre.
15 Ferice de poporul care are parte de acestea!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!
10 Mama ta era ca o viţă în via ta,[a]
plantată lângă ape.
Datorită belşugului de apă,
ea era roditoare şi plină de mlădiţe.
11 Mlădiţele ei erau aşa de tari,
încât se puteau face din ele sceptre domneşti.
Ea se înălţa
prin frunzişul stufos,
şi se făcea observată prin înălţimea ei
şi prin mulţimea mlădiţelor ei.
12 Dar a fost smulsă cu furie
şi aruncată la pământ.
Vântul de răsărit a făcut-o să se ofilească,
roadele i-au fost zdrobite,
iar mlădiţele ei cele tari s-au uscat
şi au fost arse de foc.
13 Acum ea este plantată în pustie,
într-un pământ uscat şi secetos.
14 Din butucul ei a ieşit un foc,
care i-a mistuit roadele.
Şi astfel nu a mai rămas în ea nici o mlădiţă tare,
care să fie bună pentru un sceptru domnesc.
Acesta este un cântec de jale; să fie cântat ca un cântec de jale.“
Piatra cea vie şi o spiţă aleasă
4 Veniţi la El, Piatra vie respinsă de oameni, dar aleasă şi preţioasă înaintea lui Dumnezeu. 5 Iar voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca o casă duhovnicească, pentru a fi o preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos. 6 Căci în Scriptură este spus:
„Iată, pun în Sion o Piatră,
o Piatră din capul unghiului, aleasă şi preţioasă!
Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“[a]
7 Aşadar, pentru voi, cei ce credeţi, El este Cel Preţios, dar pentru cei ce nu cred,
„Piatra pe care au respins-o zidarii,
a devenit Piatra din capul unghiului!“[b]
8 şi
„... o Piatră de poticnire
şi o Stâncă de cădere.“[c]
Ei se poticnesc pentru că n-au ascultat Cuvântul spre care au fost şi ei destinaţi.
9 Însă voi sunteţi o spiţă aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor care este posesiunea lui Dumnezeu, ca să puteţi proclama faptele măreţe ale Celui Ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. 10 Cândva nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu. Cândva nu primiserăţi îndurare, dar acum aţi primit îndurare.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.