Revised Common Lectionary (Complementary)
7 Dumnezeu al Oştirilor[a], adu-ne înapoi!
Fă să lumineze faţa Ta peste noi
şi vom fi eliberaţi!
8 Ai adus o vie din Egipt,
ai alungat neamuri şi ai plantat-o.
9 I-ai făcut loc,
iar ea a prins rădăcini
şi a umplut ţara.
10 Munţii au fost acoperiţi de umbra viei,
şi cedrii lui Dumnezeu de ramurile ei.
11 Îşi trimitea mlădiţele până la mare[b],
până la râu[c] se întindeau vlăstarele ei.
12 De ce i-ai străpuns gardul
ca să o culeagă astfel toţi cei ce trec pe drum?
13 O râmă mistreţul din pădure
şi o pasc fiarele câmpului.
14 Dumnezeu al Oştirilor[d], întoarce-Te, Te rog!
Priveşte din ceruri şi ia aminte!
Cercetează via aceasta,
15 rădăcina pe care a sădit-o dreapta Ta,
fiul pe care l-ai înălţat pentru Tine!
Ierusalimul va fi asediat
6 „Fugiţi din mijlocul Ierusalimului,
fii ai lui Beniamin!
Sunaţi din trâmbiţă la Tekoa!
Daţi semnalul la Bet-Hacherem!
Căci din nord se iveşte o nenorocire
şi o mare distrugere.
2 O voi distruge pe fiica Sionului,
cea frumoasă şi delicată,
3 împotriva căruia vin păstorii cu turmele lor;
ei îşi întind corturile în jurul ei
şi fiecare îşi paşte turma în dreptul lui.“
4 „Pregătiţi-vă s-o atacaţi!
Ridicaţi-vă! Să înaintăm în miezul zilei!
Dar, vai, ziua se sfârşeşte
şi umbrele de seară se lungesc.
5 Ridicaţi-vă! Să înaintăm în timpul nopţii
şi să-i distrugem palatele!“
6 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Tăiaţi copaci
şi ridicaţi rampe de asalt împotriva Ierusalimului!
Această cetate trebuie pedepsită,
căci în ea este numai asuprire!
7 Aşa cum o fântână îşi revarsă apele,
tot aşa îşi revarsă şi această cetate răutatea.
Violenţa şi distrugerea răsună din ea.
Boala şi rana ei sunt pentru totdeauna înaintea Mea.
8 Ia învăţătură, Ierusalime,
ca nu cumva să Mă înstrăinez de tine
şi să te prefac într-un pustiu,
într-o ţară de nelocuit.»“
9 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Să culeagă rămăşiţa lui Israel
aşa cum se culege via.
Puneţi mâna pe ea,
aşa cum pune culegătorul mâna pe mlădiţe.»
10 Cui să-i vorbesc şi pe cine să înştiinţez
ca ei să asculte?
Iată, urechile le sunt astupate[a]
şi nu pot lua aminte.
Cuvântul Domnului este privit cu dispreţ
şi nu-şi găsesc plăcerea în el.
40 Când au auzit aceste cuvinte, unii din mulţime ziceau: „Acesta este într-adevăr Profetul!“ 41 Alţii ziceau: „Acesta este Cristosul!“, iar alţii ziceau: „Cum, din Galileea va veni Cristosul?! 42 Nu spune Scriptura că Cristosul va veni din sămânţa lui David[a] şi din Betleem[b], satul de unde era David?“ 43 Aşa că s-a făcut dezbinare în mulţime din cauza Lui. 44 Unii dintre ei voiau să-L prindă, însă nimeni n-a pus mâinile pe El.
Necredinţa conducătorilor religioşi
45 Gărzile s-au întors la conducătorii preoţilor şi la farisei, iar aceştia le-au întrebat:
– De ce nu L-aţi adus?
46 Gărzile au răspuns:
– Niciodată n-a vorbit cineva astfel!
47 Fariseii le-au zis:
– Nu cumva aţi fost duşi şi voi în rătăcire?! 48 A crezut în El vreunul dintre conducători sau dintre farisei?! 49 Însă mulţimea aceasta care nu cunoaşte Legea este blestemată!
50 Nicodim, cel care venise la Isus mai înainte şi care era unul dintre ei, le-a zis:
51 – Oare condamnă Legea noastră un om înainte să-l asculte şi să ştie ce face?
52 Ei i-au răspuns:
– Nu cumva eşti şi tu din Galileea? Cercetează şi vei vedea că din Galileea nu se ridică niciodată vreun profet[c]!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.