Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 103
Al lui David
1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul,
şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
2 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul
şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
3 El îţi iartă toate nelegiuirile,
îţi vindecă toate bolile,
4 îţi răscumpără viaţa din groapă,
te învăluie cu îndurare şi milă,
5 îţi satură de bunătăţi dorinţele
şi astfel te face să întinereşti ca vulturul.
6 Domnul le face dreptate
şi judecată tuturor celor asupriţi.
7 El Şi-a descoperit căile Sale lui Moise
şi lucrările Sale – fiilor lui Israel.
8 Domnul este îndurător şi milostiv,
încet la mânie şi bogat în îndurare.
9 El nu se ceartă veşnic
şi nu ţine mânie pe vecie.
10 El nu ne face după păcatele noastre
şi nu ne răsplăteşte după nelegiuirile noastre,
11 ci cât de înalte sunt cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este şi îndurarea Lui pentru cei ce se tem de El;
12 cât de departe este răsăritul de apus,
tot atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi.
13 Cum se îndură un tată de copiii lui,
aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El,
53 Cei şapte ani de belşug din ţara Egiptului s-au sfârşit 54 şi au început şapte ani de foamete, aşa cum a spus Iosif. În toate ţările era foamete, dar în toată ţara Egiptului era pâine. 55 Când toată ţara Egiptului a flămânzit, poporul a strigat către Faraon după pâine. Faraon le-a zis tuturor egiptenilor: „Mergeţi la Iosif, şi el vă va spune ce să faceţi!“ 56 Foametea a cuprins întreaga ţară, iar Iosif a deschis toate locurile cu provizii şi le-a vândut grâne egiptenilor, deoarece foametea era grea în Egipt. 57 Şi, pentru că în întreaga lume foametea era grea, oameni din toate ţările veneau în Egipt ca să cumpere grâne de la Iosif.
Prima călătorie a fraţilor lui Iosif în Egipt
42 Când Iacov a aflat că în Egipt se găsesc grâne, le-a zis fiilor săi: „De ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii? 2 Am auzit că în Egipt se găsesc grâne; duceţi-vă şi cumpăraţi-ne de acolo grâne, pentru ca să trăim şi să nu murim.“ 3 Zece dintre fraţii lui Iosif s-au dus să cumpere grâne din Egipt. 4 Dar Iacov nu l-a trimis şi pe Beniamin, fratele lui Iosif, împreună cu fraţii săi, pentru că se gândea să nu i se întâmple vreo nenorocire. 5 Astfel, pentru că şi în Canaan era foamete, fiii lui Israel s-au dus să cumpere grâne din Egipt împreună cu alţi oameni care mergeau într-acolo.
6 Iosif era stăpânul ţării, cel care vindea hrană întregului popor al ţării. Când fraţii lui Iosif au ajuns la el, s-au plecat cu faţa până la pământ înaintea lui. 7 De îndată ce şi-a văzut fraţii, Iosif i-a recunoscut, dar s-a prefăcut că nu-i cunoaşte şi le-a vorbit cu asprime.
– De unde veniţi? i-a întrebat el.
– Venim din Canaan, ca să cumpărăm hrană, au răspuns ei.
8 Iosif i-a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au recunoscut pe el. 9 El şi-a amintit visele pe care le-a avut despre ei şi le-a zis:
– Voi sunteţi iscoade şi aţi venit să vedeţi unde este ţara neprotejată!
10 – Nu, stăpâne, au răspuns ei, slujitorii tăi au venit să cumpere hrană. 11 Toţi suntem fiii aceluiaşi om. Suntem oameni cinstiţi; slujitorii tăi nu sunt iscoade.
12 Dar el le-a zis:
– Nu e adevărat, ci voi aţi venit să vedeţi unde este ţara neprotejată!
13 Ei au răspuns:
– Noi, slujitorii tăi, suntem doisprezece fraţi, fiii aceluiaşi om din Canaan; cel mai mic este acum cu tatăl nostru, iar unul nu mai este.
14 Dar Iosif le-a zis:
– Sunteţi iscoade, aşa cum v-am spus! 15 Iată cum veţi fi testaţi: pe viaţa lui Faraon că nu veţi pleca din acest loc decât dacă vine aici fratele vostru mai mic! 16 Trimiteţi-l pe unul dintre voi să-l aducă pe fratele vostru, iar ceilalţi să rămână în temniţă, pentru ca vorbele voastre să fie puse la încercare şi să se vadă dacă spuneţi adevărul; dacă nu, pe viaţa lui Faraon, cu siguranţă că sunteţi iscoade!
17 Şi i-a aruncat pe toţi în temniţă pentru trei zile.
9 Patriarhii, fiind invidioşi pe Iosif, l-au vândut în Egipt. Dar Dumnezeu era cu el 10 şi l-a scăpat din toate necazurile lui; El i-a dat har şi înţelepciune în prezenţa lui Faraon, monarhul Egiptului, care l-a pus conducător peste Egipt şi peste toată casa lui. 11 A venit o foamete în tot Egiptul şi în Canaan; necazul era mare şi strămoşii noştri nu găseau de mâncare. 12 Iacov a auzit că în Egipt era grâu, aşa că i-a trimis acolo pe strămoşii noştri pentru prima oară. 13 Când s-au dus a doua oară, Iosif li s-a făcut cunoscut fraţilor săi, iar Faraon a aflat despre neamul lui Iosif. 14 Apoi Iosif a trimis să fie chemat tatăl său Iacov precum şi întreaga familie, în număr de şaptezeci şi cinci de suflete[a]. 15 Şi astfel Iacov s-a coborât în Egipt, unde atât el, cât şi strămoşii noştri au murit. 16 Au fost mutaţi în Şehem şi puşi în mormântul pe care-l cumpărase Avraam de la fiii lui Hamor, în Şehem, în schimbul unei sume în argint.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.