Revised Common Lectionary (Complementary)
33 Învaţă-mă, Doamne, să trăiesc după orânduirile Tale,
şi le voi respecta până la sfârşitul vieţii!
34 Dă-mi pricepere şi voi respecta Legea Ta,
o voi păzi din toată inima mea!
35 Condu-mă pe cărarea poruncilor Tale,
căci în aceasta îmi găsesc plăcerea!
36 Apleacă-mi inima spre mărturiile Tale
şi nu spre câştigul mârşav!
37 Abate-mi privirea de la vederea lucrurilor deşarte;
înviorează-mă pe calea Ta![a]
38 Împlineşte-Ţi promisiunea făcută robului Tău
şi celor ce se tem de Tine!
39 Depărtează de la mine ocara ce mă-nspăimântă,
căci judecăţile Tale sunt bune!
40 O, cât de mult tânjesc după hotărârile Tale:
înviorează-mă după dreptatea Ta!
Moartea soţiei lui Ezechiel
15 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 16 „Fiul omului, iată că îţi voi lua printr-o lovitură ceea ce este mai de preţ în ochii tăi. Tu însă să nu jeleşti, să nu plângi şi să nu-ţi dea lacrimile! 17 Suspină în tăcere, dar nu te tângui ca pentru cei morţi! Leagă-ţi turbanul şi pune-ţi sandalele în picioare; să nu-ţi acoperi barba şi să nu mănânci pâinea pe care ţi-o vor aduce oamenii.“
18 Am vorbit poporului dimineaţa, iar seara mi-a murit soţia. A doua zi, dimineaţa, am făcut cum mi s-a poruncit. 19 Cei din popor m-au întrebat:
– Nu vrei să ne lămureşti ce înseamnă ceea ce faci?
20 Eu le-am răspuns:
– Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 21 „Spune-i Casei lui Israel că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, voi lăsa să fie pângărit Lăcaşul Meu, fala puterii voastre, ceea ce este mai de preţ în ochii voştri şi de ceea ce vă este sufletul ataşat mai mult, iar fiii voştri şi fiicele voastre, pe care îi veţi fi lăsat în urmă, vor fi răpuşi de sabie. 22 Atunci veţi face şi voi cum am făcut eu. Nu vă veţi acoperi barba şi nu veţi mânca pâine de jale; 23 veţi purta turban pe cap şi sandale în picioare, nu veţi jeli şi nici nu veţi plânge, ci vă veţi măcina sufleteşte din cauza nelegiuirilor[a] voastre şi vă veţi văita între voi. 24 Ezechiel va fi pentru voi un semn. Tot ceea ce a făcut el, veţi face şi voi. Când se vor întâmpla acestea, veţi şti că Eu sunt Stăpânul Domn.»
25 Tu însă, fiul omului, în ziua când le voi lua tăria, bucuria şi gloria, ce este mai de preţ în ochii lor şi ceea ce le înalţă sufletul mai mult şi, de asemenea,[b] pe fiii lor şi pe fiicele lor, 26 în ziua aceea, va veni un fugar la tine ca să te înştiinţeze. 27 În ziua aceea, când va veni fugarul, ţi se va deschide şi ţie gura, vei vorbi şi nu vei mai fi mut. Vei fi astfel un semn pentru popor şi ei vor şti că Eu sunt Domnul.“
15 Şi cum să predice, dacă nu sunt trimişi? Aşa cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce aduc veşti bune!“[a] 16 Însă nu toţi au acceptat veştile bune[b], pentru că Isaia spune: „Doamne, cine a crezut mesajul nostru?“[c] 17 Astfel, credinţa vine prin auzire, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos. 18 Însă eu întreb: n-au auzit ei? Ba da! Căci:
„Glasul lor a străbătut întreg pământul
şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.“[d]
19 Însă eu întreb: oare n-a înţeles Israel? Mai întâi, Moise spune:
„Eu vă voi provoca la gelozie prin ceea ce nu este un neam;
vă voi mânia printr-un neam fără pricepere.“[e]
20 Iar Isaia este atât de îndrăzneţ, încât spune:
„Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau;
M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.“[f]
21 Însă, despre Israel, spune:
„Toată ziua Mi-am întins mâinile
către un popor neascultător şi împotrivitor.“[g]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.