Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 38
Un psalm al lui David spre aducere-aminte
1 Doamne, nu mă mai mustra în mânia Ta
şi nu mă mai disciplina în furia Ta!
2 Căci săgeţile Tale m-au străpuns,
mâna Ta s-a abătut asupra mea.
3 Din pricina mâniei Tale, nu mai este nimic sănătos în trupul meu,
nici un os nu mai este întreg din pricina păcatului meu.
4 Căci fărădelegile mele mă copleşesc, ca o povară grea;
sunt prea grele pentru mine.
5 Rănile mele duhnesc, putrezesc,
şi aceasta numai din pricina nebuniei mele.
6 Sunt încovoiat, peste măsură de gârbovit.
Toată ziua umblu bocind.
7 Coapsele-mi sunt pline de arsuri,
nu mai este nimic sănătos în trupul meu!
8 Sunt atât de slăbit şi de zdrobit!
Mă tânguiesc din pricina suspinelor inimii mele.
9 Stăpâne, ştii toate dorinţele mele,
iar suspinele mele nu-ţi sunt ascunse!
10 Mi se zbate inima, puterile mă părăsesc,
nici chiar lumina ochilor mei nu o mai am!
11 Cei care mă iubesc, prietenii mei, nu stau aproape de rana mea,
cei apropiaţi mie stau deoparte.
12 Cei ce caută să-mi ia viaţa îşi întind cursele;
cei ce-mi doresc răul pun la cale sfârşitul meu
şi în fiecare zi urzesc numai înşelătorii.
13 Eu însă nu aud, întocmai ca un surd;
ca un mut, nu-mi deschid gura!
14 Am ajuns ca omul care nu aude
şi a cărui gură nu mai are răspuns.
15 Totuşi nădăjduiesc în Tine, Doamne!
Tu vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul meu!
16 Căci am zis: „Să nu se bucure din pricina mea,
atunci când îmi alunecă piciorul, să nu se laude pe seama mea!“
17 Chiar acum sunt gata să mă împiedic,
iar durerea mă însoţeşte mereu.
18 Îmi mărturisesc vina;
păcatul meu mă frământă.
19 Duşmanii mei sunt mulţi şi plini de viaţă[a]
şi cei ce mă urăsc fără motiv sunt fără număr.
20 Cei ce răsplătesc cu rău pentru bine
mi se opun, când eu urmăresc binele.
21 Nu mă părăsi, Doamne!
Dumnezeul meu, nu Te îndepărta de mine!
22 Vino degrabă în ajutorul meu,
Stăpâne, Mântuirea mea!
18 Totuşi Domnul aşteaptă să vă arate îndurare.
Totuşi El Se ridică să vă arate milă.
Căci Domnul este un Dumnezeu al dreptăţii!
Binecuvântaţi sunt toţi cei ce nădăjduiesc în El!
19 Da, popor al Sionului, care locuieşti în Ierusalim,
nu vei mai plânge!
El se va îndura de tine când îţi va auzi strigătul de ajutor;
imediat ce te va auzi, îţi va răspunde.
20 Deşi Stăpânul vă va da
pâinea necazului şi apa suferinţei,
învăţătorii voştri nu se vor mai ascunde,
ci ochii voştri îi vor vedea.
21 Iar dacă vă veţi întoarce fie spre dreapta, fie spre stânga,
veţi auzi înapoia voastră o voce, spunând:
«Aceasta este calea! Mergeţi pe ea!»
22 Atunci vă veţi pângări idolii placaţi cu argint
şi imaginile acoperite cu aur;
le veţi împrăştia ca pe nişte zdrenţe murdare,
zicându-le: «Afară cu voi!»
23 El va da ploaie seminţei
pe care o semeni în pământ,
iar rodul pământului
va fi gustos şi din abundenţă.
În ziua aceea turmele voastre
vor paşte pe păşuni întinse;
24 boii şi măgarii care lucrează pământul
vor mânca nutreţ sărat,
care a fost vânturat cu lopata şi cu furca.
25 Pe fiecare munte semeţ
şi pe orice deal înalt
vor curge pârâuri,
în ziua marelui măcel,
când turnurile vor cădea.
26 Luna va străluci ca soarele,
iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai puternică,
aşa cum este lumina a şapte zile,
în ziua când Domnul va tămădui
pe poporul Său zdrobit,
tămăduindu-i rănile făcute de loviturile Lui.
În Listra şi Derbe
8 În Listra stătea un om neputincios, care nu umblase niciodată, fiind schilod încă din pântecele mamei lui. 9 El îl asculta pe Pavel în timp ce vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el şi, văzând că are credinţă ca să fie vindecat, 10 i-a zis cu glas tare: „Ridică-te în picioare şi stai drept!“ El a sărit în sus şi a început să meargă. 11 Când au văzut mulţimile ce a făcut Pavel, au strigat în limba licaoniană: „Zeii au coborât la noi în chip de oameni!“[a] 12 Pe Barnabas îl numeau Zeus[b], iar pe Pavel – Hermes[c], pentru că el era cel ce mânuia cuvântul. 13 Preotul lui Zeus, al cărui templu era în faţa cetăţii, a adus boi şi ghirlande de flori la porţi şi, împreună cu mulţimile, voia să le aducă jertfă. 14 Când au auzit aceasta, apostolii Barnabas şi Pavel şi-au sfâşiat hainele şi s-au repezit afară, în mijlocul mulţimii, strigând: 15 „Oamenilor, de ce faceţi aceste lucruri? Şi noi suntem oameni de aceeaşi natură ca şi voi! Noi vă vestim Evanghelia ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri nefolositoare[d] la Dumnezeul cel Viu, Care a făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele! 16 În generaţiile trecute, El le-a lăsat pe toate neamurile să umble pe propriile lor căi, 17 măcar că nu S-a lăsat fără mărturie în a face bine, dându-vă ploi din cer şi anotimpuri roditoare, săturându-vă de hrană şi umplându-vă inimile de bucurie!“ 18 Chiar şi cu aceste cuvinte, cu greu au reuşit să împiedice mulţimile să le aducă jertfă.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.