Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 6
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi, în şeminit[a]. Un psalm al lui David.
1 Doamne, nu mă mustra în mânia Ta
şi nu mă disciplina în furia Ta!
2 Îndură-te de mine, Doamne, căci sunt slab!
Vindecă-mă, Doamne, căci fiinţa-mi[b] este îngrozită!
3 Sufletul mi-e îngrozit de tot,
iar Tu, Doamne, până când întârzii?
4 Întoarce-Te, Doamne, eliberează-mi sufletul,
mântuieşte-mă din pricina îndurării Tale,
5 căci morţii nu Te mai pomenesc
şi în Locuinţa Morţilor[c] cine Te mai laudă?
6 Sunt sleit de atâtea suspine!
În fiecare noapte îmi scald patul
şi-mi inund aşternutul cu lacrimi.
7 Mi s-au prăpădit ochii de atâta întristare,
mi-a slăbit vederea din pricina tuturor vrăjmaşilor mei!
8 Depărtaţi-vă de la mine, voi, toţi cei ce săvârşiţi răul,
căci Domnul a auzit glasul bocetului meu!
9 Domnul a auzit ruga mea,
Domnul mi-a primit rugăciunea!
10 Toţi duşmanii mei vor fi făcuţi de ruşine şi nespus de îngroziţi;
vor da înapoi şi vor fi acoperiţi de ruşine într-o clipă.
Starea de păcat a poporului
7 „Vai de mine!
Căci sunt ca după culesul fructelor,
ca după culesul viilor!
Nu mai este nici un ciorchine de mâncat
nimic din smochinele timpurii, după care tânjeşte sufletul meu!
2 A pierit cel evlavios din ţară
şi n-a mai rămas nici un om drept![a]
Cu toţii stau la pândă, ca să verse sânge;
fiecare îl vânează pe semenul său cu o plasă.
3 Mâinile lor sunt deprinse cu răul!
Conducătorul cere daruri,
iar judecătorul pretinde mită;
cei mari îşi spun dorinţa pe faţă
şi conspiră împreună pentru a şi-o îndeplini[b].
4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine,
iar cel mai drept – mai rău ca un gard de spini.
Ziua vestită de străjerii tăi, ziua pedepsei tale, a sosit!
Acum va fi stupoare pentru voi!
5 Nu-l crede pe prieten,
nu te încrede în amic!
Păzeşte-ţi uşa gurii
de cea care se odihneşte la pieptul tău!
6 Căci fiul îşi desconsideră tatăl,
fiica se ridică împotriva mamei ei,
iar nora – împotriva soacrei sale,
aşa încât duşmanii unui om sunt chiar cei din familia lui.
7 Eu însă voi privi la Domnul,
voi nădăjdui în Dumnezeul mântuirii mele!
Dumnezeul meu mă va asculta!
Către îngerul bisericii din Efes
2 Îngerului bisericii din Efes[a] scrie-i:
«Acestea sunt cuvintele[b] Celui Ce ţine cele şapte stele în mâna Sa dreaptă şi umblă printre cele şapte sfeşnice de aur: 2 ştiu faptele tale, osteneala şi răbdarea ta şi că nu-i poţi suporta pe cei răi, că i-ai pus la încercare pe cei ce spun despre ei înşişi că sunt apostoli, dar nu sunt, şi ai descoperit că sunt falşi. 3 Ştiu, de asemenea, că ai răbdare, că înduri pentru Numele Meu şi că n-ai obosit. 4 Dar ceea ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. 5 Aminteşte-ţi deci de unde ai căzut, pocăieşte-te şi fă faptele pe care le făceai la început! Dacă nu, voi veni la tine şi-ţi voi muta sfeşnicul de la locul lui dacă nu te pocăieşti! 6 Ai însă aceasta: urăşti faptele nicolaiţilor[c], pe care şi Eu le urăsc. 7 Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul! Celui ce învinge îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care se află în Raiul lui Dumnezeu.»
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.