Revised Common Lectionary (Complementary)
15 Voi pleca şi mă voi întoarce în Locul Meu,
până când îşi vor recunoaşte vina.
Ei vor căuta faţa Mea;
în strâmtorarea lor Mă vor căuta cu adevărat.“
Falsa pocăinţă a lui Israel
6 „Haideţi să ne întoarcem la Domnul!
Căci El ne-a sfâşiat,
dar tot El ne va vindeca.
El ne-a lovit,
dar tot El ne va lega rana.
2 Ne va reînvia în două zile;
a treia zi[a] ne va ridica
şi vom trăi înaintea Lui.
3 Să-L cunoaştem,
să căutăm să-L cunoaştem pe Domnul!
Aşa cum este sigur că vine răsăritul, aşa va fi de sigură şi venirea Lui;
El va veni la noi ca o ploaie de iarnă,
ca ploaia târzie[b] care udă pământul.“
4 „Ce să fac cu tine, Efraime?
Ce să fac cu tine, Iudo?
Dragostea voastră este ca ceaţa de dimineaţă,
ca roua care dispare devreme.
5 De aceea i-am tăiat în bucăţi prin profeţi,
i-am ucis prin cuvintele gurii Mele,
iar judecata Mea a strălucit[c] ca lumina[d].
6 Căci milă doresc, nu jertfă,
şi cunoştinţă de Dumnezeu, mai mult decât arderi de tot.
7 „Ia aminte, popor al Meu, şi voi vorbi!
Israele, voi mărturisi împotriva ta:
Sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău Eu sunt!
8 Nu pentru jertfele tale te mustru Eu,
nici pentru arderile de tot care-Mi sunt aduse neîncetat.
9 Nu voi lua viţei din ograda ta,
nici ţapi din staulele tale,
10 căci ale Mele sunt toate vieţuitoarele pădurii
şi vitele de pe o mie de dealuri.
11 Eu cunosc toate înaripatele munţilor,
şi toate făpturile câmpiei sunt ale Mele!
12 Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie,
căci a Mea este lumea cu tot ce cuprinde ea.
13 Mănânc Eu oare carnea taurilor
sau beau Eu sângele ţapilor?
14 Adu-I ca jertfă lui Dumnezeu mulţumire
şi împlineşte-ţi jurămintele faţă de Cel Preaînalt!
15 Cheamă-Mă în ziua necazului;
Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!“
13 Avraam sau sămânţa lui au primit promisiunea că vor moşteni lumea nu prin Lege, ci prin dreptatea care vine prin credinţă. 14 Căci dacă moştenitori ar fi cei ce sunt sub Lege, atunci credinţa n-ar mai însemna nimic, iar promisiunea ar fi fără valoare, 15 întrucât Legea aduce mânie. Unde nu există Lege, nu există nici abatere. 16 De aceea este prin credinţă: ca să poată fi prin har, aşa încât promisiunea să fie valabilă pentru toţi urmaşii, nu doar pentru cei ce sunt sub Lege, ci şi pentru cei ce au credinţa lui Avraam, care este tatăl nostru, al tuturor, 17 aşa cum este scris: „Te-am făcut tatăl multor neamuri.“[a] El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în Care a crezut, Care învie morţii şi Care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi. 18 Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut că va deveni tatăl multor neamuri, potrivit cu ceea ce i-a fost spus: „Atât de numeroşi vor fi urmaşii tăi!“[b] 19 Şi el n-a slăbit în credinţă când a observat că trupul său era aproape de moarte – avea aproape o sută de ani – şi că pântecele Sarei era mort. 20 El n-a pus la îndoială promisiunea lui Dumnezeu, ci a fost întărit prin credinţă, slăvindu-L pe Dumnezeu 21 şi fiind sigur că Dumnezeu poate să facă ceea ce a promis. 22 De aceea credinţa i-a fost socotită dreptate. 23 Acum, „i-a fost socotită“ n-a fost scris doar pentru el, 24 ci şi pentru noi, cărora urmează să ne fie socotită, nouă, care credem în Cel Ce L-a înviat dintre cei morţi pe Isus, Domnul nostru, 25 Care a fost dat pentru păcatele noastre şi Care a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră.
Chemarea lui Matei; Isus stă la masă cu „păcătoşii“
9 Plecând mai departe de acolo, Isus a văzut un om, numit Matei, şezând la masa unde se colectau taxele[a] şi i-a zis: „Urmează-Mă!“. El s-a ridicat şi L-a urmat.
10 În timp ce Isus stătea la masă în casa lui Matei, iată că mulţi colectori de taxe şi păcătoşi[b] au venit să ia masa împreună cu El şi cu ucenicii Săi.
11 Când au văzut fariseii lucrul acesta, i-au întrebat pe ucenicii lui Isus:
– De ce mănâncă Învăţătorul vostru cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii?
12 Însă Isus i-a auzit şi le-a zis:
– Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. 13 Duceţi-vă să învăţaţi ce înseamnă: „Milă doresc, nu jertfă!“[c] Căci Eu n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.
Vindecarea unei femei şi învierea unei fetiţe
18 În timp ce Isus spunea aceste lucruri, a venit unul dintre conducătorii sinagogii, I s-a închinat şi I-a zis: „Fiica mea tocmai a murit, dar vino şi pune-Ţi mâna peste ea şi va trăi!“ 19 Isus S-a ridicat şi a plecat în urma lui împreună cu ucenicii Săi.
20 Şi iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit prin spate şi s-a atins de marginea hainei Lui. 21 Căci îşi zicea: „Dacă aş putea măcar să mă ating de haina Lui, voi fi vindecată!“ 22 Isus S-a întors şi a văzut-o. El i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a vindecat!“ Şi femeia a fost vindecată chiar în ceasul acela.
23 Când a ajuns Isus în casa conducătorului sinagogii şi i-a văzut pe cei ce cântau de jale la fluier şi mulţimea tulburată, 24 le-a zis: „Plecaţi, pentru că fetiţa n-a murit, ci doarme!“ Ei însă râdeau de El. 25 După ce mulţimea a fost scoasă afară, Isus a intrat înăuntru, a luat-o pe fetiţă de mână şi ea s-a ridicat. 26 Vestea despre această întâmplare s-a răspândit în tot ţinutul acela.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.