Revised Common Lectionary (Complementary)
12 Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
poporul pe care Şi l-a ales drept moştenire!
13 Domnul priveşte din ceruri,
se uită la toţi fiii oamenilor.
14 Din lăcaşul Locuinţei Sale,
El priveşte spre toţi locuitorii pământului.
15 El, Care a întocmit sufletul tuturor,
ia aminte la toate faptele acestora.
16 Regele nu este izbăvit prin mărimea oştirii lui,
nici războinicul nu este scăpat prin mărimea puterii sale.
17 Calul este o nădejde zadarnică pentru eliberare
şi toată vlaga lui nu poate izbăvi.
18 Iată că ochiul Domnului veghează asupra celor ce se tem de El
şi asupra celor ce nădăjduiesc în îndurarea Sa,
19 ca să le scape sufletul de la moarte
şi să-i ţină în viaţă în mijlocul foametei.
20 Sufletele noastre tânjesc după Domnul!
El este ajutorul şi scutul nostru,
21 căci în El se bucură inimile noastre,
fiindcă ne încredem în Numele Lui cel sfânt!
22 Doamne, fie îndurarea Ta peste noi,
pe măsura nădejdii noastre în Tine!
Israel în pustia Sinai
19 Chiar în ziua în care se împlineau trei luni de la ieşirea israeliţilor din ţara Egiptului, ei au ajuns în pustia Sinai. 2 După ce părăsiseră Refidimul, au intrat în pustia Sinai şi şi-au aşezat tabăra în pustie, înaintea muntelui. 3 Acolo Moise s-a suit la Dumnezeu. Domnul l-a chemat de pe munte şi i-a zis: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov; iată ce să le spui israeliţilor: 4 «Aţi văzut ce le-am făcut egiptenilor, cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus la Mine. 5 De aceea, acum, dacă veţi asculta de glasul Meu şi veţi păzi legământul Meu, veţi fi comoara Mea[a] dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu. 6 Voi[b] Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi[c] şi un neam sfânt.» Acestea sunt cuvintele pe care să le spui israeliţilor.“ 7 Moise s-a întors, a convocat sfatul bătrânilor şi le-a zis toate cuvintele pe care Domnul i le-a poruncit. 8 Şi tot poporul i-a răspuns într-un singur glas: „Vom face tot ce a zis Domnul.“ Moise I-a spus Domnului răspunsul poporului.
Sfinţirea poporului
9 Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Voi veni la tine într-un nor gros, pentru ca poporul să audă când îţi vorbesc şi să aibă întotdeauna încredere în tine.“ Tot atunci, când Moise I-a spus Domnului răspunsul poporului,
Coborârea Duhului Sfânt
2 Când a sosit ziua Cincizecimii[a], erau cu toţii la un loc. 2 Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic[b] şi a umplut toată casa în care şedeau ei. 3 Li s-au arătat nişte limbi ca de foc[c], care s-au împrăştiat şi s-au aşezat câte una pe fiecare dintre ei. 4 Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
5 Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni evlavioşi din fiecare neam de sub cer. 6 Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas uluită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în propria lui limbă. 7 Toţi se mirau şi se minunau zicând: „Oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc?! 8 Cum de îi auzim, fiecare dintre noi, vorbind în propria noastră limbă, în care ne-am născut?! 9 Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia[d], 10 din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părţile Libiei dinspre Cirena[e], vizitatori din Roma, 11 iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, pe toţi îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările măreţe ale lui Dumnezeu!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.