Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 118
1 Mulţumiţi-I Domnului, căci este bun,
căci veşnică-I este îndurarea!
2 Israel să zică:
„Veşnică-I este îndurarea!“
19 Deschideţi-mi porţile dreptăţii,
ca să intru să-L laud pe Domnul!
20 Aceasta este poarta Domnului;
cei drepţi intră pe ea.
21 Te voi lăuda, căci mi-ai răspuns
şi mi-ai dat izbăvire.
22 Piatra pe care au respins-o zidarii,
a devenit piatra din capul unghiului.
23 Domnul a făcut acest lucru.
El este o minune în ochii noştri.
24 Aceasta este ziua pe care Domnul a rânduit-o,
pentru ca noi să ne veselim şi să ne bucurăm în ea.
25 Doamne, Te rugăm, mântuieşte-ne!
Doamne, Te rugăm, dă-ne izbândă!
26 Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului !
Vă binecuvântăm din Casa Domnului.
27 Domnul este Dumnezeu
şi El ne luminează.
Legaţi cu funii jertfa
şi aduceţi-o până la coarnele altarului![a]
28 Tu eşti Dumnezeul meu şi Te voi lăuda!
Tu eşti Dumnezeul meu şi Te voi înălţa!
29 Mulţumiţi-I Domnului, căci este bun,
căci veşnică-I este îndurarea!
Intrarea triumfală în Ierusalim
21 Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, lângă Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici, 2 spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi imediat ce intraţi în el veţi găsi o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea. Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine! 3 Dacă vă va zice cineva ceva, să-i spuneţi că Domnul are nevoie de ei. Şi imediat îi va trimite“. 4 Acest lucru s-a întâmplat ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice:
5 „Spuneţi-i fiicei Sionului:
«Iată că Împăratul tău vine la tine,
smerit şi călare pe un măgar,
pe un măgăruş, pe mânzul unei măgăriţe!»“[a]
6 Ucenicii s-au dus şi au făcut aşa cum le poruncise Isus. 7 Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, iar Isus S-a aşezat deasupra lor. 8 O mare mulţime de oameni îşi aşterneau hainele pe drum[b], iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum. 9 Mulţimile care mergeau înaintea lui Isus şi cele care-L urmau strigau:
„Osana[c], Fiul lui David!
Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului![d]
Osana în locurile preaînalte!“
10 Când a intrat în Ierusalim, toţi cei din cetate au început să se agite şi să întrebe:
– Cine este Acesta?
11 Mulţimile răspundeau:
– Acesta este Profetul Isus din Nazaretul Galileii!
4 Stăpânul Domn Mi-a dăruit o limbă iscusită
pentru a şti să sprijin cu vorba pe cel obosit.
Dimineaţă de dimineaţă El Mă trezeşte, Îmi trezeşte urechea
ca să ascult asemenea unor ucenici.
5 Stăpânul Domn Mi-a deschis urechea,
iar eu nu m-am împotrivit,
nu I-am întors spatele.
6 Mi-am dat spatele celor ce Mă loveau
şi obrajii celor ce-Mi smulgeau barba;
nu Mi-am ascuns faţa
de insulte şi de scuipat.
7 Stăpânul Domn Îmi vine în ajutor,
de aceea nu voi fi făcut de ruşine.
De aceea Mi-am făcut faţa ca de cremene,
ştiind că nu voi fi dat de ruşine.
8 Cel Ce Mă îndreptăţeşte este aproape!
Cine îndrăzneşte să Mă acuze?
Să ne înfăţişăm împreună!
Unde este cel ce Mă acuză?
Să Mă confrunte!
9 Stăpânul Domn este Cel Ce-Mi vine în ajutor!
Cine îndrăzneşte să Mă condamne?
Toţi se vor învechi ca o haină,
iar molia îi va mânca.
9 Doamne, ai milă de mine, căci sunt în strâmtorare!
De atâta întristare mi se topesc ochii,
sufletul şi pântecele.
10 Îmi sfârşesc viaţa în durere
şi anii în întristare.
Puterea îmi este sleită din pricina vinii mele,
iar oasele mi se topesc.
11 Din pricina tuturor potrivnicilor mei
am ajuns să fiu făcut de ruşine;
am ajuns de groază pentru vecinii mei,
o spaimă pentru cunoscuţii mei.
Cei ce mă văd pe uliţă
fug de mine.
12 Sunt uitat de inimi ca şi cum aş fi mort;
am ajuns ca un vas spart.
13 Aud şuşoteala multora – peste tot este numai teroare!
Ei se sfătuiesc împotriva mea,
plănuind să-mi ia viaţa.
14 Dar eu mă-ncred în Tine, Doamne,
şi mărturisesc: „Tu eşti Dumnezeul meu!“
15 Destinul meu este în mâna Ta;
izbăveşte-mă din mâna duşmanilor şi a prigonitorilor mei!
16 Fă să strălucească faţa Ta peste robul Tău,
mântuieşte-mă în îndurarea Ta!
5 Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Cristos Isus,
6 Cel Ce, existând în chip[a] de Dumnezeu,
n-a considerat că a fi egal lui Dumnezeu
este un lucru ce trebuie apucat,
7 ci S-a golit de Sine,
luând chip de rob
şi devenind asemenea oamenilor.
La înfăţişare a fost găsit ca un om;[b]
8 S-a smerit
şi a devenit ascultător până la moarte şi încă moarte pe cruce.
9 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult
şi I-a dăruit Numele
care este mai presus de orice nume,
10 pentru ca în Numele lui Isus
să se plece orice genunchi
din cer, de pe pământ şi de sub pământ,
11 şi orice limbă să mărturisească,
spre slava lui Dumnezeu Tatăl,
că Isus Cristos este Domnul.
Trădarea lui Iuda
14 Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la conducătorii preoţilor 15 şi i-a întrebat: „Ce vreţi să-mi daţi ca să-L dau pe mâna voastră?“ Ei i-au plătit treizeci de arginţi[a]. 16 De atunci, el a început să caute un prilej, ca să-L dea pe mâna lor.
Masa pascală
17 În prima zi a Sărbătorii Azimelor[b], ucenicii au venit la Isus şi L-au întrebat:
– Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci mielul de Paşte?
18 El le-a răspuns:
– Duceţi-vă în cetate la un anumit om şi spuneţi-i astfel: „Învăţătorul zice: «Timpul Meu este aproape; voi sărbători Paştele la tine, împreună cu ucenicii Mei!»“
19 Ucenicii au făcut aşa cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele.
Descoperirea trădătorului
20 Când s-a înserat, Isus S-a aşezat la masă împreună cu cei doisprezece. 21 În timp ce mâncau, Isus le-a zis:
– Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.
22 Ei s-au întristat foarte tare şi au început să-L întrebe unul câte unul:
– Nu cumva sunt eu, Doamne?
23 El le-a răspuns:
– Cel ce-şi pune mâna în castron împreună cu Mine, acela Mă va trăda![c] 24 Da, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut!
25 Iuda, trădătorul, a întrebat:
– Nu cumva sunt eu acela, Rabbi[d]?
Isus i-a răspuns:
– Este aşa cum spui.
Cina Domnului
26 În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi! Acesta este trupul Meu“. 27 Apoi a luat un pahar şi, după ce a adus mulţumiri[e], l-a dat ucenicilor, zicând: „Beţi toţi din el, 28 căci acesta este sângele Meu, sângele legământului[f], care este vărsat pentru mulţi spre iertarea păcatelor. 29 Vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua aceea, când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu“. 30 După ce au cântat psalmii[g], s-au dus spre Muntele Măslinilor.
Isus prezice lepădarea lui Petru
31 Atunci Isus le-a zis:
– În noaptea aceasta toţi vă veţi poticni în Mine, pentru că este scris:
„Voi lovi păstorul,
iar oile turmei vor fi risipite!“[h]
32 Dar după învierea Mea voi merge înaintea voastră în Galileea.
33 Petru I-a răspuns:
– Chiar dacă toţi se vor poticni în Tine, eu nu mă voi poticni niciodată!
34 Isus i-a zis:
– Adevărat îţi spun că în noaptea aceasta, înainte de cântatul cocoşului[i], te vei lepăda de Mine de trei ori!
35 Petru I-a răspuns:
– Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, eu tot nu mă voi lepăda de Tine!
Şi toţi ucenicii au spus la fel.
Ghetsimani
36 Atunci Isus a venit cu ei într-un loc numit Ghetsimani şi le-a zis ucenicilor: „Staţi jos aici în timp ce Eu Mă voi duce acolo să mă rog!“ 37 I-a luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să se întristeze şi să se mâhnească. 38 Atunci le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine!“
39 S-a depărtat puţin, a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat: „Tată, dacă este posibil, să fie îndepărtat de la Mine paharul[j] acesta! Totuşi, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“
40 Apoi a venit la ucenici, dar i-a găsit dormind. El i-a zis lui Petru: „Aşadar, n-aţi putut veghea împreună cu Mine nici măcar o oră? 41 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită! Duhul într-adevăr este doritor, dar carnea este neputincioasă!“
42 S-a îndepărtat a doua oară şi s-a rugat din nou, zicând: „Tată, dacă nu se poate să fie îndepărtat acest pahar de la Mine fără să-l beau, facă-se voia Ta!“
43 A venit iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn.
44 I-a lăsat iarăşi, s-a îndepărtat şi s-a rugat pentru a treia oară, spunând aceleaşi cuvinte. 45 Atunci a venit la ucenici şi le-a zis: „Încă mai dormiţi şi vă odihniţi? Iată, s-a apropiat ceasul! Fiul Omului este trădat în mâinile păcătoşilor. 46 Sculaţi-vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează!“
Arestarea lui Isus
47 În timp ce El încă vorbea, iată că vine Iuda, unul dintre cei doisprezece, împreună cu o mulţime mare de oameni cu săbii şi ciomege, trimişi de conducătorii preoţilor şi de bătrânii poporului. 48 Trădătorul le dăduse următorul semn: „Cel pe Care-L voi săruta, Acela este! Să-L arestaţi!“ 49 El a venit imediat la Isus şi I-a zis:
– Salutare, Rabbi!
Şi L-a sărutat.
50 Isus i-a zis:
– Prietene, fă potrivit cu ceea ce eşti aici să faci![k]
Atunci ei s-au apropiat, au pus mâna pe Isus şi L-au arestat. 51 Şi iată că unul dintre cei ce erau cu Isus a întins mâna, şi-a scos sabia şi l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i o ureche.
52 Însă Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la loc, căci toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri! 53 Sau crezi că n-aş putea să-L rog pe Tatăl Meu, Care Mi-ar pune chiar acum la dispoziţie mai mult de douăsprezece legiuni[l] de îngeri? 54 Dar cum s-ar împlini atunci Scripturile care spun că aşa trebuie să se întâmple?“
55 În ceasul acela, Isus a zis mulţimilor: „Aţi ieşit să Mă prindeţi cu săbii şi ciomege, ca pe un tâlhar[m]? În fiecare zi Mă aşezam în Templu şi dădeam învăţătură, dar nu M-aţi arestat! 56 Însă toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeţilor“.
Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
Isus înaintea Sinedriului
57 Atunci cei ce L-au arestat pe Isus L-au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. 58 Petru L-a urmat de la distanţă până la curtea marelui preot. A intrat înăuntru şi s-a aşezat împreună cu gărzile, ca să vadă care va fi sfârşitul.
59 Conducătorii preoţilor şi întregul Sinedriu căutau vreo mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să-L poată condamna la moarte, 60 dar n-au găsit niciuna, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. La urmă, au venit doi 61 care au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să dărâm Templul lui Dumnezeu şi să-l reconstruiesc în trei zile!»“
62 Marele preot s-a ridicat şi L-a întrebat:
– Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?
63 Dar Isus tăcea.[n]
Marele preot i-a zis:
– Te pun sub jurământ în faţa Dumnezeului celui Viu să ne spui dacă Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!
64 Isus i-a răspuns:
– Este aşa cum spui. Dar vă spun că,
de acum încolo, Îl veţi vedea pe Fiul Omului
şezând la dreapta Puterii
şi venind pe norii cerului![o]
65 Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a zis:
– A blasfemiat! Ce nevoie mai avem de martori?! Iată, acum aţi auzit blasfemia! 66 Ce părere aveţi?
Ei au răspuns:
– Este vinovat şi vrednic de moarte!
67 Atunci L-au scuipat în faţă şi L-au lovit. Unii L-au pălmuit, 68 zicând: „Profeţeşte-ne, Cristoase, cine este cel ce Te-a lovit?“[p]
Lepădarea lui Petru
69 Petru stătea afară, în curte. A venit la el o slujnică şi i-a zis:
– Şi tu erai cu Isus, galileeanul!
70 Însă el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând:
– Nu ştiu despre ce vorbeşti.
71 Când s-a îndreptat spre poartă, l-a văzut o altă slujnică, care le-a zis celor de acolo:
– Acesta era cu Isus din Nazaret!
72 El s-a lepădat din nou, spunând cu jurământ:
– Nu-L cunosc pe Acest Om!
73 După puţin timp însă cei ce stăteau acolo au venit şi i-au zis lui Petru:
– Cu siguranţă şi tu eşti unul dintre ei, căci te dă de gol accentul!
74 Atunci el a început să se blesteme şi să jure, zicând:
– Nu-L cunosc pe Acest Om!
Şi imediat a cântat cocoşul. 75 Atunci Petru şi-a adus aminte cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte de cântatul cocoşului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.
27 Când s-a făcut dimineaţă, toţi conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte. 2 L-au legat, L-au dus şi L-au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul[q].
Iuda se spânzură
3 Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i-a părut rău şi a dus înapoi cei treizeci de arginţi[r] la conducătorii preoţilor şi la bătrâni, 4 zicând:
– Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat!
Ei i-au răspuns:
– Ce ne pasă nouă? Treaba ta!
5 El a aruncat arginţii în Templu şi a plecat. Apoi s-a dus şi s-a spânzurat.
6 Conducătorii preoţilor au luat arginţii şi au zis: „Nu este voie să fie puşi în vistierie, pentru că sunt preţ de sânge“. 7 Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei ogorul olarului ca loc de înmormântare pentru străini. 8 Iată de ce ogorul acela a fost numit „Ogorul Sângelui“ până în ziua de astăzi. 9 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia[s], care zice:
„Au[t] luat cei treizeci de arginţi,
preţul pus pe El[u],
la care a fost apreciat de către fiii lui Israel,
10 şi i-au[v] dat pe ogorul olarului,
după cum mi-a poruncit Domnul“[w].
Isus înaintea lui Pilat
11 Isus a fost adus deci înaintea guvernatorului. Guvernatorul L-a întrebat:
– Eşti Tu Împăratul iudeilor?
Isus i-a răspuns:
– Este aşa cum spui.
12 Dar când a fost acuzat de conducătorii preoţilor şi de bătrâni, n-a răspuns nimic. 13 Atunci Pilat I-a zis:
– Nu auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?
14 Dar Isus nu i-a răspuns nici măcar cu un cuvânt, spre marea mirare a guvernatorului.
15 Guvernatorul obişnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze pentru mulţime un prizonier pe care-l voiau ei. 16 La acea vreme aveau un prizonier vestit, numit (Isus[x]) Baraba. 17 Aşadar, după ce mulţimea a fost adunată, Pilat i-a întrebat:
– Pe cine vreţi să vi-l eliberez, pe (Isus) Baraba sau pe Isus, Cel numit Cristos?
18 Căci el ştia că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui.
19 În timp ce stătea pe scaunul de judecată, soţia lui a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic de-a face cu Acel Om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!“
20 Dar conducătorii preoţilor şi bătrânii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar Isus să fie omorât.
21 Guvernatorul i-a întrebat iarăşi:
– Pe care dintre aceştia doi vreţi să vi-l eliberez?
– Pe Baraba! au răspuns ei.
22 Pilat a zis:
– Şi atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos?
Ei au răspuns cu toţii:
– Să fie răstignit!
23 El i-a întrebat:
– Dar ce rău a făcut?
Însă ei strigau şi mai tare:
– Să fie răstignit!
24 Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face zarvă, a luat apă şi s-a spălat pe mâini înaintea mulţimii, spunând:
– Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră!
25 Tot poporul i-a răspuns:
– Sângele Lui să fie peste noi şi peste copiii noştri!
26 Atunci li l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască[y], L-a dat să fie răstignit.
Isus, batjocorit de soldaţi
27 Atunci soldaţii guvernatorului L-au adus pe Isus în pretoriu[z] şi au adunat în jurul Lui toată cohorta[aa]. 28 L-au dezbrăcat şi au pus pe El o mantie stacojie[ab], 29 au împletit o coroană de spini, I-au aşezat-o pe cap, I-au pus o trestie în mâna dreaptă şi apoi au îngenuncheat înaintea Lui şi şi-au bătut joc de El, zicând: „Să trăiți, Împărate al iudeilor!“[ac] 30 Ei Îl scuipau, Îi luau trestia şi-L loveau peste cap. 31 După ce şi-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.
Răstignirea
32 Când au ieşit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, şi l-au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus. 33 Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice şi „Locul Craniului“[ad], 34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere[ae], dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.[af] 35 După ce L-au răstignit, şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.[ag] 36 Apoi s-au aşezat jos şi Îl păzeau acolo. 37 Îi puseseră deasupra capului următoarea acuzaţie: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“. 38 Tot atunci au fost răstigniţi cu El şi doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga Lui.
39 Cei ce treceau pe acolo Îl insultau, dădeau din cap 40 şi ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul şi-l reconstruieşti în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuţi, dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, (şi)[ah] dă-Te jos de pe cruce!“
41 Tot aşa Îl batjocoreau şi conducătorii preoţilor, împreună cu cărturarii şi bătrânii, zicând: 42 „Pe alţii i-a salvat, dar pe Sine Însuşi nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! 43 S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum Dumnezeu dacă vrea! Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“ 44 La fel Îl batjocoreau şi tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El.
Moartea lui Isus
45 De la ceasul al şaselea şi până la ceasul al nouălea[ai] s-a făcut întuneric peste toată ţara. 46 Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli[aj], lema[ak] sabactani?“[al], care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“[am]
47 Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit şi au zis: „Acest Om îl strigă pe Ilie!“
48 Imediat unul dintre ei a alergat şi a luat un burete, l-a umplut cu vin acru[an], l-a pus într-o trestie şi I l-a dat să-l bea. 49 Dar ceilalţi ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-L salveze!“
50 Isus a strigat din nou cu glas tare şi apoi Şi-a dat duhul.
51 Şi iată că draperia[ao] Templului a fost despicată în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, 52 mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au fost înviate. 53 Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Cetatea Sfântă şi li s-au arătat multora.
54 Centurionul[ap] şi cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el au văzut cutremurul şi cele întâmplate şi s-au înspăimântat foarte tare. Ei au zis: „Într-adevăr, Acesta era Fiul lui[aq] Dumnezeu!“
55 Acolo mai erau şi multe femei care priveau de departe, cele care Îl urmaseră pe Isus din Galileea şi Îi slujiseră. 56 Printre ele erau Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov şi a lui Iosif – şi mama fiilor lui Zebedei.
Înmormântarea lui Isus
57 Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care fusese şi el ucenic al lui Isus. 58 Acesta s-a dus la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat. 59 Iosif a luat trupul, L-a înfăşurat într-o pânză de in curată 60 şi L-a pus într-un mormânt nou de-al lui, mormânt pe care-l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului şi a plecat. 61 Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau şi ele acolo, aşezate înaintea mormântului.
Mormântul este păzit
62 A doua zi[ar], cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoţilor şi fariseii s-au adunat împreună la Pilat 63 şi i-au zis:
– Stăpâne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“ 64 Aşadar, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure[as], iar apoi să spună poporului: „A fost înviat din morţi!“ Atunci această înşelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima!
65 Pilat le-a răspuns:
– Aveţi o gardă[at]; duceţi-vă şi păziţi-L cum ştiţi!
66 Ei s-au dus şi au luat măsuri pentru paza mormântului, sigilând piatra şi lăsând garda acolo.
Isus înaintea lui Pilat
11 Isus a fost adus deci înaintea guvernatorului. Guvernatorul L-a întrebat:
– Eşti Tu Împăratul iudeilor?
Isus i-a răspuns:
– Este aşa cum spui.
12 Dar când a fost acuzat de conducătorii preoţilor şi de bătrâni, n-a răspuns nimic. 13 Atunci Pilat I-a zis:
– Nu auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?
14 Dar Isus nu i-a răspuns nici măcar cu un cuvânt, spre marea mirare a guvernatorului.
15 Guvernatorul obişnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze pentru mulţime un prizonier pe care-l voiau ei. 16 La acea vreme aveau un prizonier vestit, numit (Isus[a]) Baraba. 17 Aşadar, după ce mulţimea a fost adunată, Pilat i-a întrebat:
– Pe cine vreţi să vi-l eliberez, pe (Isus) Baraba sau pe Isus, Cel numit Cristos?
18 Căci el ştia că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui.
19 În timp ce stătea pe scaunul de judecată, soţia lui a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic de-a face cu Acel Om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!“
20 Dar conducătorii preoţilor şi bătrânii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar Isus să fie omorât.
21 Guvernatorul i-a întrebat iarăşi:
– Pe care dintre aceştia doi vreţi să vi-l eliberez?
– Pe Baraba! au răspuns ei.
22 Pilat a zis:
– Şi atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos?
Ei au răspuns cu toţii:
– Să fie răstignit!
23 El i-a întrebat:
– Dar ce rău a făcut?
Însă ei strigau şi mai tare:
– Să fie răstignit!
24 Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face zarvă, a luat apă şi s-a spălat pe mâini înaintea mulţimii, spunând:
– Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră!
25 Tot poporul i-a răspuns:
– Sângele Lui să fie peste noi şi peste copiii noştri!
26 Atunci li l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască[b], L-a dat să fie răstignit.
Isus, batjocorit de soldaţi
27 Atunci soldaţii guvernatorului L-au adus pe Isus în pretoriu[c] şi au adunat în jurul Lui toată cohorta[d]. 28 L-au dezbrăcat şi au pus pe El o mantie stacojie[e], 29 au împletit o coroană de spini, I-au aşezat-o pe cap, I-au pus o trestie în mâna dreaptă şi apoi au îngenuncheat înaintea Lui şi şi-au bătut joc de El, zicând: „Să trăiți, Împărate al iudeilor!“[f] 30 Ei Îl scuipau, Îi luau trestia şi-L loveau peste cap. 31 După ce şi-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.
Răstignirea
32 Când au ieşit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, şi l-au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus. 33 Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice şi „Locul Craniului“[g], 34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere[h], dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.[i] 35 După ce L-au răstignit, şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.[j] 36 Apoi s-au aşezat jos şi Îl păzeau acolo. 37 Îi puseseră deasupra capului următoarea acuzaţie: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“. 38 Tot atunci au fost răstigniţi cu El şi doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga Lui.
39 Cei ce treceau pe acolo Îl insultau, dădeau din cap 40 şi ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul şi-l reconstruieşti în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuţi, dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, (şi)[k] dă-Te jos de pe cruce!“
41 Tot aşa Îl batjocoreau şi conducătorii preoţilor, împreună cu cărturarii şi bătrânii, zicând: 42 „Pe alţii i-a salvat, dar pe Sine Însuşi nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! 43 S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum Dumnezeu dacă vrea! Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“ 44 La fel Îl batjocoreau şi tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El.
Moartea lui Isus
45 De la ceasul al şaselea şi până la ceasul al nouălea[l] s-a făcut întuneric peste toată ţara. 46 Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli[m], lema[n] sabactani?“[o], care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“[p]
47 Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit şi au zis: „Acest Om îl strigă pe Ilie!“
48 Imediat unul dintre ei a alergat şi a luat un burete, l-a umplut cu vin acru[q], l-a pus într-o trestie şi I l-a dat să-l bea. 49 Dar ceilalţi ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-L salveze!“
50 Isus a strigat din nou cu glas tare şi apoi Şi-a dat duhul.
51 Şi iată că draperia[r] Templului a fost despicată în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, 52 mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au fost înviate. 53 Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Cetatea Sfântă şi li s-au arătat multora.
54 Centurionul[s] şi cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el au văzut cutremurul şi cele întâmplate şi s-au înspăimântat foarte tare. Ei au zis: „Într-adevăr, Acesta era Fiul lui[t] Dumnezeu!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.