Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 146
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Suflete al meu, laudă-L pe Domnul!
2 Îl voi lăuda pe Domnul toată viaţa mea;
Îi voi cânta Dumnezeului meu cât timp voi fi!
3 Nu vă încredeţi în cei mari,
în fiii oamenilor care nu pot izbăvi.
4 Când îl părăseşte duhul, se întoarce în ţărână
şi în aceeaşi zi îi pier toate planurile.
5 Ferice de cel ce Îl are pe Dumnezeul lui Iacov ca ajutor
şi a cărui nădejde este în Domnul, Dumnezeul lui,
6 Creatorul cerurilor şi al pământului,
al mării şi a tot ce cuprinde ea,
Păzitorul adevărului pe veci,
7 Cel Ce susţine cauza celor asupriţi,
Cel Ce dă pâine celor flămânzi,
Domnul Care eliberează prizonierii,
8 Domnul Care deschide ochii orbilor,
Domnul Care îi îndreaptă pe cei încovoiaţi,
Domnul Care îi iubeşte pe cei drepţi,
9 Domnul Care îi poartă de grijă străinului,
sprijină orfanul şi văduva,
dar răstoarnă calea celor răi.
10 Domnul împărăţeşte pe veci,
Dumnezeul tău, Sioane, din generaţie în generaţie!
Lăudaţi-L pe Domnul!
17 În schimbul bronzului îţi voi aduce aur,
iar în schimbul fierului, argint;
în schimbul lemnului îţi voi aduce bronz,
iar în schimbul pietrelor, fier.
Voi pune pacea drept supraveghetor
şi dreptatea drept domnitor.
18 Nu se va mai auzi de violenţă în ţara ta,
nici de pustiire sau distrugere între hotarele tale,
ci îţi vei numi zidurile ‘Mântuire’
şi porţile ‘Laudă’.
19 Nu soarele îţi va mai fi lumină ziua,
nu luna îţi va mai da lumină noaptea,
ci Domnul va fi lumina ta veşnică,
şi Dumnezeul tău va fi slava ta.
20 Soarele tău nu va mai apune,
iar luna ta nu se va mai întuneca,
pentru că Domnul va fi lumina ta veşnică
şi zilele tale de jale se vor sfârşi.
21 Toţi din poporul tău vor fi drepţi
şi vor stăpâni ţara pe vecie.
Ei sunt vlăstarul pe care l-am plantat,
lucrarea mâinilor Mele,
prin care Eu Mă slăvesc.
22 Cel mai mic va creşte de o mie de ori
şi cel mai neînsemnat va deveni un neam puternic.
Eu sunt Domnul
şi, la vremea cuvenită lor, voi face să se împlinească repede aceste lucruri.»“
Vindecarea a doi orbi şi a unui mut
27 Când a plecat de acolo, s-au luat după El doi orbi care strigau şi ziceau:
– Ai milă de noi, Fiul lui David[a]!
28 După ce a intrat Isus în casă, orbii s-au apropiat de El, iar El i-a întrebat:
– Credeţi că pot face lucrul acesta?
– Da, Doamne, I-au răspuns ei.
29 Atunci El le-a atins ochii şi le-a zis:
– Să vi se facă după credinţa voastră!
30 Şi ochii lor au fost deschişi. Isus le-a atras atenţia şi le-a zis:
– Vedeţi să nu ştie nimeni!
31 Dar ei au ieşit şi au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela.
32 În timp ce plecau ei, iată că au adus la Isus un om mut, care era demoniac. 33 După ce a fost scos demonul din el, mutul a început să vorbească. Mulţimile se mirau şi ziceau: „Niciodată nu s-a mai văzut aşa ceva în Israel!“ 34 Însă fariseii ziceau: „El scoate demonii cu ajutorul conducătorului demonilor!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.