Revised Common Lectionary (Complementary)
Apa din stâncă şi victoria împotriva lui Amalek
17 Întreaga adunare a israeliţilor a plecat din pustia Sin, călătorind din loc în loc[a], după cum le-a poruncit Domnul. Ei şi-au aşezat tabăra la Refidim; acolo nu era apă de băut pentru popor. 2 Poporul s-a certat cu Moise şi i-a zis:
– Dă-ne apă să bem!
Moise le-a răspuns:
– De ce vă certaţi cu mine? De ce Îl ispitiţi pe Domnul?
3 Poporul stătea acolo însetat şi cârtea împotriva lui Moise, zicându-i:
– De ce ne-ai scos din Egipt? Ca să ne faci să murim aici de sete cu tot cu copii şi cu vite?
4 Moise a strigat către Domnul, zicându-I:
– Ce să fac cu acest popor? Sunt gata să mă omoare cu pietre!
5 Domnul i-a răspuns lui Moise:
– Du-te înaintea poporului şi ia cu tine pe câţiva din sfatul bătrânilor lui Israel; ia în mână toiagul cu care ai lovit Nilul şi du-te. 6 Eu voi sta acolo, înaintea ta, la stâncă, în Horeb. Loveşte stânca şi din ea va ieşi apă; astfel, poporul va putea să bea.
Moise a făcut întocmai înaintea sfatului bătrânilor lui Israel. 7 El a numit locul acela „Masa şi Meriba“[b], pentru că acolo israeliţii s-au certat şi Lau testat pe Domnul, zicând: „Este oare Domnul cu noi sau nu?“
Psalmul 95
1 Veniţi să strigăm de bucurie către Domnul,
să strigăm către Stânca mântuirii noastre!
2 Să ne înfăţişăm înaintea Lui cu laude
şi să strigăm către El prin cântări!
3 Căci Domnul este un Dumnezeu mare,
este un împărat mare, mai presus de toţi zeii!
4 El ţine în mână adâncimile pământului,
iar înălţimile munţilor sunt ale Lui.
5 A Lui este marea, – El a făcut-o –
iar uscatul, mâinile Lui l-au întocmit.
6 Veniţi să I ne închinăm, să I ne plecăm înainte,
să îngenunchem înaintea Domnului, Creatorul nostru!
7 Căci El este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul păşunii Lui,
turma mâinii Sale!
„Astăzi dacă auziţi glasul Lui,[a]
8 nu vă împietriţi inimile ca la Meriba[b],
ca în ziua de la Masa[c], în pustie,
9 când strămoşii voştri M-au pus la încercare
şi M-au ispitit, deşi Îmi văzuseră lucrările!
10 Timp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generaţie
şi am zis: «Ei sunt un popor care s-a rătăcit în inima lui
şi n-au cunoscut căile Mele.»
11 De aceea am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în odihna Mea!»“
Rezultatul îndreptăţirii
5 De aceea, fiindcă am fost îndreptăţiţi prin credinţă, avem pace[a] cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, 2 prin Care am intrat, prin credinţă, în acest har, în care stăm; şi ne lăudăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. 3 Dar nu numai atât, ci ne bucurăm şi în necazuri, ştiind că necazul produce răbdare, 4 răbdarea produce caracter matur, caracterul matur produce nădejde, 5 iar nădejdea aceasta nu ne dezamăgeşte, întrucât dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt Care ne-a fost dat, 6 pentru că, în timp ce noi eram neputincioşi, Cristos a murit, la timpul potrivit, pentru cei neevlavioşi. 7 Foarte rar va muri cineva pentru un om drept, deşi pentru un om bun[b] poate că cineva ar îndrăzni să moară. 8 Însă Dumnezeu Şi-a dovedit dragostea faţă de noi prin faptul că, în timp ce noi eram păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. 9 Deci, cu atât mai mult acum, când am fost îndreptăţiţi prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. 10 Căci dacă, în timp ce eram duşmani, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult acum, fiind împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. 11 Şi nu doar atât, dar ne şi lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin Care am primit împăcarea.
5 prin urmare, a ajuns într-o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov i-l dăduse fiului său Iosif. 6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea[a].
7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Isus i-a zis:
– Dă-Mi să beau!
8 Ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.
9 Femeia samariteancă I-a zis:
– Cum de Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?!
Iudeii, într-adevăr, nu au legături cu samaritenii[b].
10 Isus i-a răspuns:
– Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel Ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!“, tu însăţi I-ai fi cerut, şi El ţi-ar fi dat apă vie!
11 Femeia I-a zis:
– Domnule, n-ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai deci această apă vie?! 12 Eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna şi care a băut el însuşi din ea, atât el, cât şi fiii şi turmele lui?
13 Isus i-a răspuns:
– Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. 14 Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu-i va mai fi sete în veac, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, ţâşnind spre viaţa veşnică.
15 Femeia I-a zis:
– Domnule, dă-mi şi mie această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot!
16 El i-a zis:
– Du-te, cheamă-l pe soţul tău şi vino aici!
17 Femeia I-a răspuns:
– N-am soţ!
Isus i-a zis:
– Ai spus bine: „N-am soţ!“, 18 pentru că cinci soţi ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ţi este soţ. Este adevărat ceea ce ai spus.
19 Femeia I-a zis:
– Domnule, văd că Tu eşti profet! 20 Strămoşii noştri s-au închinat pe muntele acesta[c], iar voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.
21 Isus i-a răspuns:
– Crede-Mă, femeie, că vine ceasul când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta şi nici în Ierusalim. 22 Voi vă închinaţi la ceea ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ceea ce cunoaştem, căci mântuirea este de la iudei. 23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când adevăraţii închinători I se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; căci astfel de închinători caută Tatăl. 24 Dumnezeu este Duh, iar cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.
25 Femeia I-a zis:
– Ştiu că urmează să vină Mesia – Căruia I se zice Cristos. Când va veni El, ne va spune toate lucrurile.
26 Isus i-a zis:
– Eu, Cel Care-ţi vorbeşte, sunt Acela.
27 Chiar atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul n-a întrebat: „Ce cauţi[d]?“ sau „De ce vorbeşti cu ea?“ 28 Femeia a lăsat urciorul, a plecat în cetate şi le-a zis oamenilor: 29 „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?“ 30 Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El. 31 Între timp, ucenicii Îl rugau:
– Rabbi[e], mănâncă!
32 Dar El le-a răspuns:
– Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu ştiţi.
33 Ca urmare, ucenicii şi-au zis unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva de mâncare?“
34 Isus le-a mai zis:
– Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui. 35 Nu ziceţi voi că mai sunt încă patru luni şi vine secerişul? Iată, Eu vă spun, ridicaţi-vă ochii şi priviţi ogoarele; ele sunt albe, gata pentru seceriş! Chiar acum, 36 cel[f] ce seceră primeşte răsplată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure împreună. 37 Căci în această privinţă este adevărată zicala: „Unul seamănă, iar altul seceră!“ 38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi străduit; alţii s-au străduit, iar voi aţi intrat în strădania lor.
39 Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în El din pricina mărturiei femeii care zicea: „Mi-a spus tot ce-am făcut!“ 40 Aşadar, când samaritenii au venit la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulţi au crezut apoi din pricina cuvintelor Lui 42 şi-i ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, căci am auzit noi înşine şi ştim că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.