Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 128
Un cântec de pelerinaj
1 Ferice de oricine se teme de Domnul
şi umblă pe căile Lui!
2 Căci atunci vei mânca din munca mâinilor tale,
vei fi fericit şi-ţi va fi bine.
3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare
în locurile retrase ale casei tale,
fiii tăi vor fi ca lăstarii de măslin
împrejurul mesei tale.
4 Aşa este binecuvântat bărbatul
care se teme de Domnul.
5 Domnul să te binecuvânteze din Sion,
ca să vezi propăşirea Ierusalimului
în toate zilele vieţii tale
6 şi să-i vezi pe fiii fiilor tăi!
Pacea să fie peste Israel!
22 Prin urmare, spune-le celor din Casa lui Israel că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Nu de dragul vostru fac aceste lucruri, Casă a lui Israel, ci de dragul Numelui Meu cel sfânt, pe care voi l-aţi profanat în mijlocul neamurilor unde aţi ajuns. 23 Îmi voi sfinţi Numele Meu cel mare care a fost profanat printre neamuri, Numele pe care voi l-aţi profanat în mijlocul lor. Şi neamurile vor şti că Eu sunt Domnul, zice Stăpânul Domn, când Mă voi arăta sfânt prin voi înaintea ochilor lor.
24 Vă voi lua dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările străine şi vă voi aduce în patria voastră. 25 Vă voi stropi cu apă curată şi veţi fi curăţiţi. Vă voi curăţi de toate necurăţiile voastre şi de toţi idolii voştri. 26 Vă voi da o inimă nouă şi voi pune înăuntrul vostru un duh nou. Voi îndepărta inima de piatră din trupul vostru şi vă voi da o inimă de carne. 27 Voi pune Duhul Meu înăuntrul vostru şi vă voi face să urmaţi hotărârile Mele, să păziţi legile Mele şi să le împliniţi. 28 Veţi locui în ţara pe care am dat-o strămoşilor voştri. Voi veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru. 29 Vă voi scăpa de toate necurăţiile voastre. Voi chema grânele şi le voi înmulţi şi nu voi mai trimite foametea peste voi. 30 Voi înmulţi roadele pomilor şi recolta câmpului, ca să nu mai fiţi de dispreţ printre neamuri din cauza foametei. 31 Atunci vă veţi aduce aminte de purtarea voastră cea rea şi de faptele voastre care n-au fost bune şi vă va fi scârbă de voi înşivă din pricina fărădelegilor şi urâciunilor voastre. 32 Dar să ştiţi că lucrurile acestea nu le fac de dragul vostru, zice Stăpânul Domn. Ruşinaţi-vă şi umiliţi-vă din pricina umbletelor voastre, voi, cei din Casa lui Israel!»
Femeia prinsă comiţând adulter
53 (Apoi fiecare s-a dus acasă.
8 Isus S-a dus spre Muntele Măslinilor. 2 Dis-de-dimineaţă a venit iarăşi în Templu şi tot poporul a venit la El. El S-a aşezat şi a început să-i înveţe. 3 Cărturarii[a] şi fariseii au adus o femeie care fusese prinsă comiţând adulter. Au pus-o să stea în mijloc 4 şi L-au întrebat:
– Învăţătorule, această femeie a fost prinsă chiar în timp ce comitea adulterul. 5 În Lege, Moise ne-a poruncit ca pe astfel de femei să le ucidem cu pietre.[b] Tu deci ce zici?
6 Spuneau lucrul acesta ca să-L pună la încercare, pentru ca să aibă cu ce să-L acuze.
Isus însă S-a aplecat şi a început să scrie cu degetul pe pământ. 7 Cum ei continuau să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis:
– Acela dintre voi care este fără păcat, să arunce primul cu piatra în ea!
8 Apoi S-a aplecat din nou şi a continuat să scrie pe pământ.
9 Când au auzit ei aceasta,[c] au ieşit afară unul câte unul, începând cu cei bătrâni, iar Isus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc. 10 Isus S-a ridicat şi a întrebat-o:
– Femeie, unde sunt toţi? Nu te-a condamnat nimeni?
11 Ea a răspuns:
– Nimeni, Doamne!
Isus i-a zis:
– Nici Eu nu te condamn. Du-te şi, de acum înainte, să nu mai păcătuieşti!)[d]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.