Revised Common Lectionary (Complementary)

⁶ Tu nu ai dorit nici jertfă, nici dar de mâncare,
    ci mi-ai străpuns^[a] urechile^[b].
        Tu nu ai cerut nici ardere de tot, nici jertfă pentru păcat.
⁷ Atunci am zis: „Iată că vin!
    În sulul cărţii este scris despre mine.
⁸ Îmi găsesc plăcerea în a face voia Ta, Dumnezeul meu;
    Legea Ta este înăuntrul meu.“

⁹ Vestesc dreptatea Ta
    în adunarea cea mare;
Tu, Doamne, ştii
    că nu-mi închid buzele!
¹⁰ Nu ascund dreptatea Ta în inima mea,
    ci vorbesc despre credincioşia şi mântuirea Ta;
nu acopăr îndurarea şi adevărul Tău
    în adunarea cea mare.

¹¹ Doamne, nu-Ţi opri
    mila faţă de mine!
Fie ca îndurarea Ta şi adevărul Tău
    să mă păzească mereu!
¹² Căci rele fără număr
    mă înconjoară;
păcatele mele m-au copleşit
    şi nu mai sunt în stare să văd;
sunt mai multe decât perii capului meu
    şi-mi înmoaie inima.

¹³ Binevoieşte, Doamne, de mă izbăveşte!
    Doamne, vino degrabă în ajutorul meu!
¹⁴ Să se facă de râs şi să rămână de ruşine cu toţii,
    cei ce caută să-mi piardă viaţa!
Să dea înapoi şi să fie umiliţi
    cei ce-mi doresc răul!
¹⁵ Să rămână înmărmuriţi din pricina ruşinii lor
    cei ce-mi ziceau: „Ha! Ha!“
¹⁶ Să tresalte de veselie însă şi să se bucure în Tine
    toţi cei ce Te caută!
Cei ce iubesc mântuirea Ta
    să zică mereu: „Mărit să fie Domnul!“

¹⁷ Cât despre mine, eu sunt chinuit şi în nevoie,
    dar Stăpânul se va gândi la mine.
Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu!
    Dumnezeul meu, nu întârzia!

53 Cine a crezut mesajul nostru?
    Cui i-a fost descoperit braţul Domnului?
² El a crescut înaintea Lui ca un lăstar,
    ca o rădăcină ieşită dintr-un pământ uscat;
nu avea nici frumuseţe, nici strălucire care să ne atragă,
    nu era nimic în înfăţişarea Lui care să ne placă.
³ Dispreţuit şi părăsit de oameni,
    Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa,
era atât de dispreţuit, încât oamenii îşi ascundeau faţa de El,
    iar noi nu L-am luat în seamă.

⁴ Într-adevăr, El a luat asupra Lui neputinţele noastre
    şi a purtat bolile noastre.
Noi însă L-am considerat lovit,
    zdrobit de Dumnezeu şi nenorocit.
⁵ Dar El era străpuns pentru păcatele noastre,
    zdrobit pentru fărădelegile noastre;
pedeapsa care ne dă pacea era peste El
    şi prin rănile Lui suntem vindecaţi.
⁶ Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi,
    fiecare urmându-şi propriul drum,
dar Domnul a pus asupra Lui
    nelegiuirea noastră, a tuturor.

⁷ Când a fost asuprit şi chinuit,
    El nu Şi-a deschis gura.
Ca un miel care este dus la tăiere
    şi ca o oaie care tace înaintea celui ce o tunde,
        tot aşa nici El nu Şi-a deschis gura.
⁸ A fost luat prin forţă şi judecată nedreaptă.
    Dar cine din generaţia Sa s-ar fi gândit
că^[a] El era şters de pe tărâmul celor vii
    şi lovit pentru nelegiuirile poporului Meu?
⁹ I-au pus mormântul lângă al celor răi

¹⁰ Domnul însă a vrut să-L zdrobească prin suferinţă.
    Dar după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru vină,
Îşi va vedea urmaşii^[d] şi va trăi multe zile,
    iar voia Domnului va propăşi prin El.
¹¹ «La sfârşitul suferinţelor Lui va vedea lumina^[e]
    şi va fi mulţumit;^[f]
prin cunoştinţa Sa^[g] Robul Meu cel drept va îndreptăţi pe mulţi
    şi le va purta nelegiuirile.
¹² De aceea Îi voi da o parte la un loc cu cei mari^[h]
    şi va împărţi prada cu cel puternic^[i],
căci S-a dat pe Sine Însuşi la moarte
    şi a fost numărat alături de cei nelegiuiţi.
Totuşi El a purtat păcatul celor mulţi
    şi a mijlocit pentru cei păcătoşi.»