Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 72
Al lui Solomon[a]
1 Dumnezeule, dă judecăţile Tale regelui
şi dreptatea Ta fiului regelui!
2 Atunci el[b] va judeca cu dreptate pe poporul Tău
şi cu nepărtinire pe sărmanii Tăi.
3 Munţii vor aduce pacea pentru popor
şi tot aşa şi dealurile, prin dreptate[c].
4 El le va face dreptate asupriţilor din popor,
îi va izbăvi pe fiii săracilor
şi îl va zdrobi pe asupritor.
5 El va trăi[d] atâta timp cât va fi soare,
cât va fi lună, din neam în neam.
6 El va fi ca ploaia care coboară peste pământul cosit,
ca ploile repezi, picurând pământul.
7 În zilele lui, cel drept va înflori
şi va fi multă pace, până când nu va mai fi lună.
18 Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel,
Singurul Care poate face minuni!
19 Binecuvântat să-I fie slăvitul Nume în veci!
Slava Lui să umple întreg pământul!
Amin! Amin!
19 Da, popor al Sionului, care locuieşti în Ierusalim,
nu vei mai plânge!
El se va îndura de tine când îţi va auzi strigătul de ajutor;
imediat ce te va auzi, îţi va răspunde.
20 Deşi Stăpânul vă va da
pâinea necazului şi apa suferinţei,
învăţătorii voştri nu se vor mai ascunde,
ci ochii voştri îi vor vedea.
21 Iar dacă vă veţi întoarce fie spre dreapta, fie spre stânga,
veţi auzi înapoia voastră o voce, spunând:
«Aceasta este calea! Mergeţi pe ea!»
22 Atunci vă veţi pângări idolii placaţi cu argint
şi imaginile acoperite cu aur;
le veţi împrăştia ca pe nişte zdrenţe murdare,
zicându-le: «Afară cu voi!»
23 El va da ploaie seminţei
pe care o semeni în pământ,
iar rodul pământului
va fi gustos şi din abundenţă.
În ziua aceea turmele voastre
vor paşte pe păşuni întinse;
24 boii şi măgarii care lucrează pământul
vor mânca nutreţ sărat,
care a fost vânturat cu lopata şi cu furca.
25 Pe fiecare munte semeţ
şi pe orice deal înalt
vor curge pârâuri,
în ziua marelui măcel,
când turnurile vor cădea.
26 Luna va străluci ca soarele,
iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai puternică,
aşa cum este lumina a şapte zile,
în ziua când Domnul va tămădui
pe poporul Său zdrobit,
tămăduindu-i rănile făcute de loviturile Lui.
16 Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna şi a zis:
„Bărbaţi israeliţi şi voi care vă temeţi de Dumnezeu[a], ascultaţi! 17 Dumnezeul acestui popor Israel i-a ales pe strămoşii noştri; El l-a înălţat în cinste pe poporul acesta în timpul peregrinării lui în ţara Egiptului şi l-a scos de acolo cu braţul Său puternic. 18 Apoi, timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportat[b] în pustie. 19 Şi, după ce a distrus şapte neamuri în ţara Canaanului, le-a dat drept moştenire ţara acestora. 20 Perioada aceasta[c] s-a întins pe aproape patru sute cincizeci de ani. După aceea le-a dat judecători[d], până la profetul Samuel. 21 Atunci ei au cerut un rege. Şi Dumnezeu le-a dat timp de patruzeci de ani pe Saul, fiul lui Chiş, din seminţia lui Beniamin. 22 Apoi l-a înlăturat pe Saul şi li l-a ridicat ca rege pe David, despre care a mărturisit: «L-am găsit pe David, fiul lui Iese, ca fiind un om după inima Mea şi care va împlini toate planurile Mele.»[e] 23 Dintre urmaşii acestuia, Dumnezeu, după promisiunea Sa, a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus. 24 Înainte de venirea lui Isus, Ioan predicase botezul pocăinţei la tot poporul Israel. 25 Când Ioan era pe cale de a-şi împlini misiunea, zicea: «Cine presupuneţi că sunt eu? Nu eu sunt Acela; ci iată, după mine vine Cel Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg sandalele din picioare!»
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.