Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 141
Un psalm al lui David
1 Doamne, pe Tine Te chem! Vino degrabă la mine!
Ascultă glasul meu, când strig după ajutor la Tine!
2 Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta,
iar ridicarea mâinilor mele – ca jertfele de seară.
3 Doamne, pune strajă gurii mele;
păzeşte uşa buzelor mele!
4 Nu-mi lăsa inima să mi se abată spre ce este rău,
spre faptele rele ale oamenilor care săvârşesc nelegiuirea,
şi nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.
5 Să mă lovească cel drept[a] – aceasta este dragoste!
Să mă mustre el, căci de la un aşa untdelemn nu-mi voi feri capul!
Dar rugăciunea mea tot împotriva faptelor rele ale celor nelegiuiţi va fi!
6 Când judecătorii lor vor fi aruncaţi de pe marginea stâncilor,
atunci vor da ascultare cuvintelor mele, căci ele sunt plăcute.
7 Cum arată pământul arat şi brăzdat,
aşa sunt şi oasele noastre împrăştiate la intrarea în Locuinţa Morţilor.
8 Eu însă către Tine, Stăpâne Doamne, îmi îndrept ochii,
la Tine caut adăpost: nu-mi părăsi sufletul!
9 Păzeşte-mă de cursele pe care mi le-au întins duşmanii
şi de capcanele celor ce săvârşesc fărădelegea.
10 Fie ca cei răi să cadă în cursele lor,
iar eu să scap!
Slava lui Dumnezeu se întoarce în Templu
43 M-a dus apoi la poartă, poarta care dădea înspre răsărit. 2 Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel venea dinspre răsărit. Glasul Lui era ca vuietul unor ape mari, iar pământul strălucea de slava Lui. 3 Vedenia aceasta era ca vedenia pe care am văzut-o înainte, ca vedenia pe care am avut-o când a[a] venit să distrugă cetatea şi ca vedeniile pe care le-am avut la râul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pământ. 4 Slava Domnului a intrat în Casă pe poarta de răsărit. 5 Atunci Duhul m-a ridicat şi m-a dus în curtea interioară. Şi iată că slava Domnului a umplut Casa.
6 În timp ce omul stătea lângă mine, am auzit pe Cineva vorbindu-mi din Casă.
7 El mi-a zis: „Fiul omului, acesta este locul tronului Meu, locul unde stă talpa piciorului Meu! Aici voi locui în mijlocul israeliţilor pe vecie. Cei din Casa lui Israel şi regii lor nu vor mai profana Numele Meu cel sfânt prin prostituţia[b] lor şi prin trupurile moarte ale regilor lor la moartea lor.[c] 8 Când îşi puneau pragul lângă pragul Meu şi uşorii alături de uşorii Mei, nefiind decât un zid între Mine şi ei, Îmi profanau Numele Meu cel sfânt prin urâciunile pe care le săvârşeau. De aceea i-am mistuit în mânia Mea. 9 Acum, să îndepărteze dinaintea Mea prostituţia lor şi trupurile moarte ale regilor lor, iar Eu voi locui în mijlocul lor pe vecie.
10 Tu, fiul omului, vorbeşte-le celor din Casa lui Israel despre Casa acesta pentru ca să le fie ruşine din pricina fărădelegilor lor! Lasă-i să-i măsoare planul! 11 Dacă le va fi ruşine de tot ce au făcut, fă-le cunoscut planul Casei cu întocmirea ei, cu ieşirile ei, cu intrările ei – întregul plan cu toate reglementările lui, întregul plan cu toate legile lui. Aşterne toate acestea în scris, de faţă cu ei, ca să respecte întocmai întregul plan şi toate reglementările lui!
12 Aceasta este Legea cu privire la Casă: toată zona de jur împrejurul muntelui este preasfântă. Iată, aceasta este Legea cu privire la Casă.
37 Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să-ţi adun copiii, aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar n-aţi vrut! 38 Iată că vi se lasă casa pustie! 39 Căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când nu veţi zice: «Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!»[a]“
Semne ale sfârşitului
24 După ce a ieşit Isus din Templu, în timp ce mergea, ucenicii Lui au venit la El, ca să-I arate clădirile Templului. 2 Isus însă le-a zis: „Vedeţi voi toate acestea? Adevărat vă spun că nu va fi lăsată aici piatră pe piatră; totul va fi dărâmat[b]“.
3 Apoi S-a aşezat pe Muntele Măslinilor, iar ucenicii au venit la El, doar ei singuri, şi L-au întrebat:
– Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?
4 Isus le-a răspuns:
– Vedeţi să nu vă înşele cineva! 5 Căci vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Cristosul!“ şi-i vor înşela astfel pe mulţi. 6 Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie. Vedeţi să nu vă neliniştiţi, căci aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. 7 Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Va fi foamete, vor fi (molime şi)[c] cutremure în diverse locuri. 8 Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii.
9 Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, vă vor omorî şi veţi fi urâţi de toate neamurile din pricina Numelui Meu. 10 Atunci mulţi se vor poticni, se vor trăda unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. 11 Se vor ridica mulţi profeţi falşi şi-i vor înşela pe mulţi. 12 Şi din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mulţi se va răci. 13 Dar cel care va răbda până la sfârşit va fi mântuit. 14 Această Evanghelie a Împărăţiei va fi vestită întregii omeniri, ca o mărturie pentru toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.